Referendumul bine temperat

Obsesia antireferendara a majoritatii parlamentarilor romani da seama despre starea democratiei de la noi. si, mai ales ca democratia nu mai e chiar un subiect la moda, efortul sistematic depus pentru a reglementa si a re-reglementa domeniul de aplicare a referendumului tradeaza - mai mult decat o idee fixa - o aplecare spre un tip de guvernare partitocratica. Orice ar putea reduce controlul aproape absolut al partidelor este repede anihilat. Derivata din lupta pentru suprematie institutionala, batalia pentru referendum a cunoscut saptamana trecuta un nou episod. Daca scandalul Remes-Muresan-Ciorba nu ar fi devenit atat de suprarealist incat sa domine prin absurdul sau fragilul spatiu mediatic, atunci strania coincidenta ca in aceeasi zi - 9 octombrie - atat in Camera Deputatilor, cat si in Senat s-au adoptat amendamente la legea referendumului s-ar fi bucurat de ceva mai multa atentie. In Camera Deputatilor s-a desfasurat ultima etapa legislativa a amendamentului prin care se interzice organizarea simultana a referendumului si a altor tipuri de alegeri, iar in Senat, de data aceasta doar prima camera sesizata, s-a adoptat tacit un alt amendament prin care Guvernul primeste prerogative in privinta stabilirii datei la care va fi organizat referendumul convocat de presedinte. Intreaga operatiune descrie nu doar incercarea asidua de a limita atributiile prezidentiale pe alta cale decat reforma constitutionala, ci si marea neliniste pe care o provoaca alesilor orice forma de democratie cat de vag participativa.
si cum promisa reforma electorala a fost intarziata pana intr-acolo incat abia daca se mai poate realiza, referendumul privind scrutinul uninominal promis de Traian Basescu la sfarsitul lunii august pare mai sigur ca oricand. Cand Traian Basescu anunta ca, daca pana la 25 octombrie nu va fi promulgata noua lege electorala, va convoca un referendum la data alegerilor europene, partidele blocului antiprezidential au intuit un pericol: nu atat validarea referendumului, cat cresterea prezentei la vot si o eventuala campanie implicita a presedintelui in favoarea PD. In consecinta, au reactionat. Dar nu prin urgentarea adoptarii legii privind scrutinul uninominal, ci prin inutila modificare a legii referendumului. Blocat la comisia parlamentara de resort in faza discutarii amendamentelor depuse la Senat, proiectul de lege privind scrutinul uninominal nu mai poate fi votat de Parlamant pana la termenul limita stabilit de presedinte. si, daca referendumul nu ar bate la usa, soarta sa ar fi pecetluita. Caci referendumul prezidential este in continuare perfect realizabil. Pana cand legea nu va fi publicata, ea nu exista. Intram intr-o logica formala: pe de o parte presedintele dispune de trei saptamani pentru a promulga legea, ceea ce ne trimite pe 30 octombrie, deci la 5 zile dupa ultima data cand referendumul poate fi convocat pentru a avea loc pe 25 noiembrie, pe de alta parte legea a fost deja contestata la Curtea Constitutionala. Sunt prea putine sanse ca amendamentul Nicolicea sa intre in vigoare, cata vreme un amendament asemanator a fost deja respins de Curtea Constitutionala in primavara. Tactica anihilarii referendumului prezidential va esua lamentabil, atat mediatic, cat si politic, compromitand o data in plus Parlamentul.
Exista o singura varianta in care referendumul prezidential ar ramane fara obiect: adoptarea legii scrutinului uninominal. Pentru aceasta, Guvernul are doua posibilitati, fie asumarea raspunderii, fie trecerea legii prin ordonanta de urgenta. Pentru Guvern, dupa ce a supravietuit la limita unei motiuni de cenzura, varianta ordonantei de urgenta - mai slaba din punct de vedere legislativ - e mai putin riscanta. Dar, dupa scandalul Remes-Muresan, asumarea raspunderii ar fi o buna oportunitate pentru a relansa imaginea Guvernului si a PNL. Pe de alta parte, asumarea raspunderii poate asigura, daca proiectul de lege nu e respins, un suport parlamentar, ba chiar si popular, pentru Guvern, pe de alta parte nici PSD, nici PD, nici PLD nu ar putea vota, fara sa se expuna, o eventuala motiune de cenzura. Caci, oricat de temperat ar fi, referendumul ramane un instrument pe care poporul il poate exploata, iar clasa politica nu e pregatita pentru o inca confruntare directa cu electoratul. z

Cristian Pirvulescu este analist politic si profesor la SNSPA

---

Despre autor: