In memoriul lui Valentin Ceausescu, adresat ministrului Justitiei, este ezumata Drama unui om apasat de numele pe care il poarta.

Ma numesc Valentin Ceausescu, domiciliat in Bucuresti, Str. Drobeta nr. 19A, ap. 23, Sector 2, ma adresez Dumneavoastra pentru a primi raspuns la memoriul depus la cabinetul Doamnei Ministru R. Stanoiu in 2002 prin care contestam ordonanta din 7.03.2002, emisa de Parchetul CSJ si in care prezentam numeroasele abuzuri pe care le-am suferit. Singurul raspuns a fost o notificare prin care eram anuntat ca plangerea mea a fost remisa institutiei incriminate si ca voi fi instiintat de solutia adoptata!

Deoarece in momentul de fata sunt in faza finala doua procese civile care pot fi influentate de lipsa de cooperare (de fapt o continuare a abuzurilor) a autoritatilor romane, va cer sa interveniti energic si prompt pentru a solutiona situatia.


Am sa reamintesc pe scurt care sunt faptele:

Din data de 25 dec. 1989 am fost retinut la unitati militare din vecinatatea Bucurestiului fara sa fiu invinuit legal (prezentarea mea fortata, cu catuse, la TVR, nu poate trece drept asa ceva ci doar un abuz in plus).

In data de 24 ianuarie am fost acuzat de subminarea economiei nationale, dosar de care s-a ocupat un singur procuror militar (actualmente avocat).

Am fost eliberat la sfarsitul lunii august 1990 din spitalul penitenciarului Jilava unde fusesem internat.

Mentionez ca pana in aprilie 1990, cand am fost mutat in arestul de la Rahova, nu am avut nici un contact cu reprezentantul meu legal.Procesul care trebuia sa aiba loc in 1990 s-a amanat sine die, dar prin disjungerea cauzelor am fost trimis in judecata initial pentru complicitate la abuz in serviciu contra intereselor publice, ulterior (dupa prima sedinta la CSJ) ca parte civilmente responsabila. Cauza a fost initial judecata de sectia militara a CSJ. La recurs, CSJ respinge actiunea civila si dispune ridicarea masurilor asiguratorii prin sentinta nr.128 din 11 oct.1991. In fapt abia in 1993 am fost instiintati de incetarea urmaririi penale in privinta complicitatii la abuz in serviciu de catre Sectia Militara a Parchetului, cat despre ridicarea masurilor asiguratoriia€¦


In 1993 dosarul de urmarire penala privind subminarea economiei nationale este transferat Sectiei Penale a Parchetului General si abia prin Ordonanta din 6 ian. 1996 (25/P/Sp/1993) suntem scosi de sub urmarire penala in aceasta cauza si se dispune restituirea bunurilor. Acest lucru nu s-a facut nici azi deoarece directia Muzeului National de Arta a refuzat sa execute ordonanta, iar Parchetul, dupa o incercare de executare ramasa fara rezultat, m-a sfatuit sa ma adresez instantei, ceea ce am si facut, motiv pentru care ma aflu si acum in litigiu.In 1998 am revenit cu o plangere la Parchetul General ca urmare a unor pozitii luate in presa de catre fostul procuror general S. Moisescu si Directia Muzeului, care-si exprimau indoiala ca unele bunuri nu mi se cuvin. In toti acesti 6 ani de proces, Muzeul a refuzat sa precizeze in instanta orice revendicare cunoscand implicatiile penale ale unor afirmatii false, dar a incercat sa influenteze, prin presa sau direct prin declaratii neverificate, hotararile Parchetului General.


In 1999, urmare a plangerii mele din 1998 (remisa si Ministrului Justitiei si Presedentiei) s-a emis o noua ordonanta prin care se infirma cea din 1996 si eram anuntat ca se dispune incetarea urmaririi penale fata de "complicitate la abuz in serviciu contra intereselor persoanelor" deoarece a intervenit amnistia. "Totodata se iau unele masuri de confiscare speciala a bunurilor provenite din infractiune".


Cred ca nu este nevoie sa subliniez ridicolul acestei decizii - amnistia intervenise in 1990, iar invocarea ei prin redeschiderea cazului in 1999, fara a fi audiati, fara a se prezenta probe sau o expertiza, sunt fapte de o mare gravitate cu atat mai mult cu cat de dosar s-a ocupat procurorul I. Piciorus, care era acuzat de sora mea (asa cum am aflat intre timp) de sustragere de obiecte din locuinta sa in timpul perchezitiilor din 1990.


E cazul sa reamintesc ca, desi ne aflam la dispozitia autoritatilor (in conditiile amintite) nu am fost de fata la nici o perchezitie si ca abia in 1996 am primit copii ale proceselor-verbale.


In urma memoriului adresat Ministrului Justitiei de la acea data s-a dispus verificarea ordonantei si in 2000 s-a emis o noua ordonanta care revenea la dispozitivul celei initiale din 1996.


Totusi, in urma numirii in functia de Procuror-Sef la Sectia de Urmariri Penale si Criminalistica a incriminatului I. Piciorus s-a emis o noua revenire la revenire (in 2001) si ulterior o sustinere a acesteia in 2002. In acel moment am intervenit cu memoriul mentionat la Dna Ministru, dar, asa cum spuneam, nu am primit nici un raspuns.


Cum nu am primit nici un raspuns din partea Parchetului la plangerea penala din 2002 cu privire la inculparea in cauza inventata de Parchetul General a fratelui meu Nicu Ceausescu, decedat in 1996 (a carei copie o anexez).


Cu ocazia transmiterii proceselor-verbale catre instanta, in urma cererii noastre, am constatat schimbarea numerotarii unor pagini fata de cele prezentate initial, modificare ce a aparut dupa interventia in dosar a aceluiasi I. Piciorus.


In toata aceasta perioada de 15 ani Parchetul General nu a verificat daca bunurile indisponibilizate prin acuzatia adusa sunt inca in custodia muzeului si daca autenticitatea lor este cea de la preluare.


In concluzie constat ca:singura incercare a Parchetului General de a ma(ne) inculpa sub o forma sau alta intr-o actiune juridica a fost demontata inca din 1991 prin sentinta sus-mentionata;acuzatia de "abuz in serviciu contra intereselor persoanelor" este amnistiata din 1990;masurile de "confiscare speciala" pentru bunurile obtinute in urma acestei "infractiuni" sunt lovite de nulitate si abuzive;raspunsul Parchetului General la cererea mea de a justifica confiscarea sau returnarea unor tablouri in patrimoniul muzeului nu este relevanta si constituie (in conditiile mentionate) o incercare de frauda si/sau un abuz in serviciu; solicit sa se investigheze motivele legale pentru care au fost luate aceste masuri abuzive, cat si implicarea unor persoane din conducerea Parchetului si/sau a Muzeului;singura acuzatie care mi se mai poate aduce este cea de subminare a economiei nationale, pentru care sunt pregatit sa raspund, indiferent de interventia amnistiei care ii exonereaza pe toti cei care au comis cu adevarat crime in aceasta perioada;exista in mod evident o dorinta de a evita aducerea in instanta a acestui dosar initiat de decizia politica de a justifica post mortem si post factum acuzatia de "subminare a economiei nationale", a macabrului simulacru de "proces" din 25 decembrie 1989, prin extiderea sa fireasca la "complici" (printre care ma numar);se constata, dupa 1998, o actiune concertata intre institutii ale statului pentru a preveni o verificare corecta a cererilor mele care poate fi explicata, fie prin interesele convergente ale unor indivizi care au comis infractiuni, fie printr-o dorinta a autoritatilor de a ma "pedepsi" evitand un proces public;

Domnule Ministru, revin prin prezenta plangere la contestarea Ordonantei din 7.03.2002 depusa la Ministerul Justitiei si va cer, ca in virtutea atributiilor pe care le aveti, sa dispuneti verificarea de urgenta a celor sesizate de mine si luarea masurilor legale ce se impun.
In cazul unei solutii ce ma incrimineaza, cer ca dosarul sa fie trimis in instanta pentru a-mi putea apara drepturile.


Cer sa-mi fie comunicate in termenele prevazute de lege raspunsurile la cele sesizate si, pentru a evita intarzierea, am sa depun o copie a plangerii si procurorului general.



a— Lungul drum al reabilitarii a— Valentin - Zoia - Nicu a— Piese valoroase a— La Muzeu, ca la Nufarul a— Radu Antal: "Valentin isi vede de activitatea stiintifica" a— Anticarul: Marius Niculescu a— Avocata: Paula Iacob a— Emeric Jenei: "Valentin este un om extrem de loial" a— "De haram s-a dus"