Sa povestim despre filmuletul cu multa spaga, mult grai osenesc si un comic care iti intorcea stomacul pe dos.

Tupeul maxim a fost atins de declaratiile celor care se impotrivesc tiraniei lui Basescu sub orice forma si atit, de parca despre asta ar fi vorba. Am auzit treizeci de mii de scenarii despre cum au plasat oamenii lui Basescu din TVR un montaj care incalca drepturile omului. Ca asa ceva e inadmisibil. CNA se autosesizeaza fara sa stie exact de ce… Ca de obicei, in Romania se discuta despre drepturile omului doar cind i se asculta telefoanele lui Patriciu sau Muresan. Alte argumente au fost: astia-s niste pesti mici, nesemnificativi; pai ce, se compara cu marii rechini din PSD care au furat cu milioanele; sau „si astia vor scapa tocmai pentru ca au fost dati la televizor".

Unele dintre argumente sint rationale. Drepturile omului sint iarasi de invocat. Dar eu m-am simtit razbunat. Dupa atita furt de care ne-am dat seama doar din anchete complicate, din certuri nesfirsite amestecate cu multa gargara, am vazut la televizor o hotie fara echivoc. E adevarat ca dupa aceea iar a inceput bagatelizarea, iar s-a vorbit despre lupta Cotroceni-Victoria. Dar eu, ca un simplu cetatean ultrafrustrat, imbolnavit de nonsalanta coruptilor de pe aceste meleaguri, am beneficiat in mod neasteptat de un tratament benefic al furiei: am fost razbunat cu niste imagini care mi-au facut rau si bine. Pe de o parte, am vazut doar un exemplu de cum se fac lucrurile pe aici. Mi-au provocat greata tupeul acelor oameni si faptul ca am simtit dimensiunea infernala a furtului prin simpla nonsalanta a personajelor. De cealalta parte, m-am bucurat ca, in ciuda ineficientei justitiei, macar ceva s-a intimplat. Macar am vazut-o cu totii. Dupa greata a venit un soi de usurare ciudata pe care numai un cetatean de rind al unei tari primitive din Balcani o poate simti.

Cit despre toata agitatia cu drepturile omului, cu nesimtirea unor Paunesti nelinistiti de faptul ca TVR difuzeaza „orice" sau cu nesimtirea unui tribunal care considera ca nu sint probe pentru arestarea unui Muresan, nu ma mai intereseaza. Dreptul meu de a plati taxele intr-un stat in care nu sint calcat in picioare de spagari si mincinosi a fost de prea multe ori terfelit. Nu mai am chef sa ma gindesc la drepturile de cetatean ale unor hoti adevarati (nu amariti din Italia care dau in cap pentru o bucata de piine). Da, gindesc resentimentar, nu vreau sa-mi alatur buna gindire cetateneasca de parsivenia alora care baga plicuri in buzunar si scot apoi Constitutia din buzunar. Sa vada si ei o zi macar ce simtim noi in majoritatea timpului: sa fii calcat in picioare fara sa poti ridica un deget; daca justitia nu poate face nimic, macar atita sa ne ofere televiziunea.