Pentru unii, misiunea unei banci centrale se rezuma la stabilitatea preturilor. Chiar regimul de tintire a inflatiei accentueaza aceasta dimensiune a activitatii unei banci centrale. Problema este ca acest enunt, in sine corect, devine simplist daca
Pentru unii, misiunea unei banci centrale se rezuma la stabilitatea preturilor. Chiar regimul de tintire a inflatiei accentueaza aceasta dimensiune a activitatii unei banci centrale. Problema este ca acest enunt, in sine corect, devine simplist daca nu este insotit de calificari absolut necesare. Sanatatea sistemului bancar intra in atentia permanenta a unei banci centrale, ca ceea ce numim "supraveghere prudentiala" este o activitate indispensabila pentru a evita nenorociri.

Cei care cred in "free banking" nu sunt luati in seama in lumea buna a finantelor. Pe aceasta pista ajungem la notiunea de "imprumutator de ultima instanta". Banci centrale, de-a lungul istoriei bancare, au intervenit in momente de mare dificultate pentru sistemele bancare autohtone prin injectii de lichiditate.


Ultimele trei luni au fost marcate de turbulente mari pe pietele de credit, care au originat in SUA. Dar nu criza de pe piata ipotecara a ingrijorat cel mai mult; problema majora a fost inghetarea pietelor de credit pe fondul globalizarii pietelor si al inovatiilor financiare care au opacizat aceste piete. Dovada acestui inghet este ca si acum, dupa interventii repetate ale bancilor centrale mari din lume, marja la imprumuturi la trei luni pe piata monetara au ramas cocotate. Nici acum unii nu inteleg ca ceea ce deosebeste criza de acum de alte crize.
Desi au adus unele beneficii prin raspandirea riscurilor, inovatiile financiare au opacizat pietele de credit. Efectul se vede: desi banci centrale au redus din dobanzile de interventie (ceea ce ar semnala o relaxare a politicii monetare) pietele de credit nu s-au destins. Explicatia este ca problema majora nu a aparut in sistemele bancare propriu-zise, ci pe pietele de capital, acolo unde au fost create tot felul de instrumente care nu sunt tranzactionate efectiv pe piete. Cand incertitudinile s-au multiplicat cu privire la calitatea instrumentelor din portofolii teama a blocat creditul, fuga dupa lichiditati s-a instaurat. Nu intamplator am asemuit aceasta stare cu ceea ce Keynes a numit "capcana lichiditatii".


Activitatea fondurilor de risc trebuie sa fie reglementate, bancile comerciale si de investitii trebuie sa-si transparentizeze expunerile fata de diverse plasamente - luand in calcul si ceea ce este in afara bilantului propriu. O mare dilema si compromis ale bancilor centrale in aceasta perioada este nevoia de a concilia grija fata de sanatatea sistemului bancar cu evitarea inflamarii inflatiei. Potrivit misiunii luptei contra inflatiei bancile centrale mari ar fi trebuit sa nu coboare dobanzile de interventie, intrucat presiuni inflationiste persista (preturi la combustibili, efecte ale secetei etc). Pe de alta parte, blocajul pietelor de credit si dificultatile mari ale unor entitati financiare au obligat la injectii monetare de sprijin.


In SUA, statutul Fed-ului cere bancii centrale sa fie preocupata de evitarea unei recesiuni puternice. Aici gasim temeiul pentru care au existat interventii ale Fed-ului care pot fi judecate prin dorinta de a indulci faze de declin economic. In UE, BCE are de construit o reputatie si, de aceea, a fost mult mai reticenta in a asculta de exhortatiile ministrilor de finante reuniti in Ecofin - cand acestia din urma au pledat pentru scaderi de dobanda. Matricea de conduita a unei banci centrale nu este deci scutita de dileme si de decizii care implica compromisuri, Ultimele luni arata, daca mai era necesar, ca nu exista banca centrala fara o viata complicata, ca deciziile sunt mai dificil de luat in conditiile globalizarii pietelor, ale inovatiilor financiare.

Romania este partial protejata de turbulentele actuale, intrucat avem un sistem financiar relativ nesofisticat si expunerile bancilor din Romania la piata sub-prime sunt, aparent, neingrijoratoare. Dar efecte resimtim vizibil prin scumpirea efectiva a creditului (cresterea marjelor) pe pietele internationale, efectul turbulentelor asupra activitatii economice in economia mondiala. Aditional BNR se confrunta cu dileme izvorate din complexitatea aplicarii regimului de tintire a inflatiei in conditiile monetare autohtone.


PS. Cresterea economica din Asia si presiunea asupra pietelor pentru produse de baza (basic coomodities) ca si asupra preturilor alimentelor de baza va face mai dificila sarcina bancilor centrale. Cred ca este inevitabila o tendinta de durata de crestere a inflatiei in lume.


Despre autor:

Jurnalul National

Sursa: Jurnalul National


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.