Pentru a fi functionala, o societate are nevoie de reguli. Insesi principiile democratiei, pentru a deveni functionale, depind de existenta statului de drept, pentru ca absenta acestuia duce la subminarea principiilor democratice, creand regimuri hibride, care arata bine pe hartie, dar cu deficiente democratice seriose in practica.
Forma cea mai periculoasa a pervertirii unei democratii prin ne-aplicarea legilor este capturarea statului de catre asa numitele elite pradatoare. Institutiile si resursele statului sunt monopolizate de o elita politica si economica care le deturneaza in folos propriu, iar interesul cetateanului este neglijat. Acest fenomen se instaleaza usor, profitand de ambiguitatea legislativa sau imaturitatea regimurilor democratice incipiente; odata instalat, fenomenul devine o plaga greu de combatut, pentru ca antreneaza in joc intreaga clasa politica ce trage foloase de pe urma situatiei. In acest joc extrem de profitabil, nimeni nu are interesul de a schimba ceva sau de a-i responsabiliza pe cei ce fac uz de pozitia lor utilizand resursele statului in interes personal. Se creeaza o solidaritate trans-partinica, dincolo de coloraturile politice, pentru ca partidele functioneaza drept cluburi de afaceri. Opozitia politica, al carei rol este acela de a veghea respectarea regulilor de catre putere, nu are nici ea interes sa sparga regulile jocului, pentru ca aceste reguli o vor avantaja la randu-i atunci cand va prelua puterea.
Cum natura umana este coruptibila, a miza pe integritatea acesteia ca obstacol in calea abuzurilor si a coruptiei este cel putin o naivitate. Unul dintre cei mai importanti garanti impotriva acestora il reprezinta Justitia. Dar pentru a-si exercita aceasta functie, Justitia trebuie sa fie independenta. Procurorii, la randul lor - fie ca sunt magistrati independenti sau agenti executivi - trebuie sa isi exercite profesia in numele Justitiei si al legii, nu in numele unor interese private. Imixtiunea politicului in activitatea procurorilor nu este in sine un lucru daunator, atata vreme cat politicul actioneaza in numele reis publicai, al binelui public. La fel cum independenta de jure a procurorilor nu garanteaza impartialitatea si autonomia lor de facto. De aceea, principala provocare este aceea de a identifica modalitatea cea mai eficienta prin care, intr-un context anume, este posibila o mai buna aplicare a legii si consolidarea statului de drept. (Fundatia Friedrich Ebert Romania )
Franta: Parchetul, in inima dezbaterilor asupra independentei Justitiei
In Franta, magistratii Parchetului si instantelor au aceeasi formatie, cariera si remunerare. Trecerea de la instanta la parchet sau invers este posibila fara restrictii. Statutul este comparabil, dar magistratii parchetelor sunt supusi autoritatii Ministerului Justitiei (MJ). Chiar daca Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) este consultat in procesul de numire a acestora, acest aviz nu este obligatoriu. Astfel, majoritatea magistratilor din Parchetele de la nivel superior sunt numiti fara acordul CSM.
Legile recente au creat o confuzie asupra rolurilor instantelor si parchetelor. Conform unei legi din martie 2004, Parchetul a primit misiuni importante, comparabile cu cele ale magistratilor din instante: putere de tranzactie, de negociere a pedepsei in unele cazuri. Si puterile sale de ancheta au fost crescute. In acelasi timp, judecatorii de instructie (juge d'instruction) sunt marginalizati, ei ocupandu-se doar de 5% din totalul dosarelor.
Dar Parchetul, care a castigat o putere considerabila in procedura penala, este tot mai dependent de executiv. Ierarhia este apasatoare, mai ales dupa legea din martie 2004, care a consolidat lantul ierarhic, astfel incat sa permita MJ interventia in procedurile penale. Astazi, MJ are un rol de supraveghere, interpretare si chiar injonctiune in aplicarea legii. Toate dosarele importante sunt "semnalate" ierarhiei si fac obiectul unor raporturi detaliate si al unor schimburi informale cu cancelaria. Sistemul de numire favorizeaza si el aceasta dependenta, pentru ca permite selectionarea procurorilor capabili sa anticipeze dorintele puterii.
Un episod recent, petrecut in august 2007, confirma evolutia nelinistitoare. Un vice-procuror a fost convocat pentru o declaratie facuta in timpul unei audieri cu privire la textul legii care fixeaza pedepsele mininale: "Nu voi solicita aceasta pedeapsa. Magistratii nu sunt instrumente ale puterii. Faptul ca acest text exista nu inseamna ca el trebuie aplicat fara discernamant". Sindicatul magistratilor a protestat vehement, amintind ca in virtutea articolului 33 al codului de procedura penala procurorii sunt liberi sa isi expuna oral observatiile pe care le considera a fi in interesul Justitiei.
Este astfel din ce in ce mai dificil pentru procurori sa isi asume un rol hibrid: de reprezentare a interesului general si al Guvernului. Dificultatea se resimte mai ales in cazul dosarelor sensibile, care pot reprezenta o miza pentru politicieni.
Puterea actuala doreste sa transforme puterea penala intr-o politica ca oricare alta. Propunerea inclusa in programul prezidential, de a crea un procuror general al natiunii, numit de catre presedinte, reflecta aceasta ambiguitate. Misiunea lui va fi aceea de a veghea, prin Parchetele generale, aplicarea politicii penale decise de guvern.
Cel mai grav este faptul ca subordonarea Parchetului afecteaza independenta judecatorilor. Acestia nu pot actiona decat daca sunt sesizati de parchet - 95% din cazurile unui tribunal corectional sunt instrumentate de Politie sub controlul Parchetului. Si atunci, la ce serveste independenta judecatorilor daca totul este decis de un Parchet care este supus unei logici a dependentei?
Eric Alt,
Sindicatul magistraturii
Principala provocare: identificarea modalitatii prin care sunt posibile o mai buna aplicare a legii si consolidarea statului de drept
Pozitia UNJR
Infaptuirea unei Justitii independente si impartiale depinde de calitatea muncii procurorului, care este investit constitutional cu apararea intereselor generale ale societatii si drepturile si interesele cetatenilor, iar legal si statutar este investit in principal cu atributul efectuarii urmarii penale in cauzele penale.
Or, modul in care procurorul se situeaza pe palierul puterilor constituite in stat, adica de subordonare fata de o putere sau alta sau de independenta, da masura adecvata calitatii muncii procurorului, constanta ce poate fi masurata prin gradul de independenta/subordonare si impartialitatea procurorului.
Aceasta independenta a procurorului nu trebuie sa fie una arbitrara, pentru ca el trebuie sa dea seama de activitatea lui in primul rand societatii romanesti, ale carei interese le apara, dar si structurii ierarhice de care apartine.
Uniunea Nationala a Judecatorilor constata, cu ingrijorare, ca azi, ca niciodata pana acum, Ministerul Public este tinta unor presiuni, mai mult sau mai putin institutionale, fara precedent.
Redam mai jos pozitia Uniunii Nationale a Judecatorilor, exprimata prin Declaratia din 29 Septembrie 2007, ce se constituie, astfel, intr-o platforma pentru Uniune:
"1. O justitie eficienta nu poate fi conceputa in lipsa unor judecatori independenti. Mutatis mutandis, nici cercetarea penala eficienta nu poate beneficia de suficiente garantii in lipsa unor procurori independenti, participarea acestora la infaptuirea justitiei penale justificand acest statut;
2. Calitatea actului de cercetare penala - conditionata intrinsec de modul independent sau nu in care aceasta s-a desfasurat - are o influenta deseori covarsitoare asupra modului de desfasurare a procesului penal; lipsa de independenta a procurorilor publici in desfasurarea activitatii acestora se reflecta asadar negativ si direct asupra independentei sistemului de justitie in ansamblul sau, si in mod particular asupra independentei puterii judecatoresti formate din instante si judecatori.
3. O eventuala concluzie potrivit careia statutul procurorului public ar trebui sa fie unul de subordonare fata de puterea executiva reprezinta amenintarea reala a independentei Justitiei ca pilon esential al unui stat de drept. Exercitarea activitatii de catre procurori sub autoritatea Ministerului Justitiei nu este justificata si nici necesara, fiind important ca Parchetele sa isi poata desfasura activitatea fara nici o influenta si mai presus de orice banuiala, inclusiv cu privire la persoanele care actioneaza in numele statului;
4. Independenta procurorilor se impune si din punctul de vedere al respectarii principiului egalitatii armelor, conditie esentiala a respectarii dreptului la un proces echitabil, astfel cum acesta este definit prin jurisprudenta CEDO - raportata la art.6 din Conventie. Aceasta cerinta impune si despartirea si consolidarea separata a functiilor judiciare: acuzare, aparare, judecare si exercitarea acestora in conditiile unei independente necontestate, ferite de orice banuieli de imixtiune sau influente exterioare;
5. Din punctul de vedere al organizarii interne, al managementului Ministerului Public si Parchetelor, inclusiv in procedura de numire a Procurorului General al Romaniei, precum si in celelalte functii de conducere, singura autoritate constitutionala ce ar trebui sa aiba atributii ar fi Consiliul Superior al Magistraturii, prin sectia de procurori, eliminandu-se astfel factori externi, ce ar putea avea caracter perturbator, indiferent de sfera din care acestia provin."
Horatius Dumbrava -
membru fondator al Uniunii Nationale a Judecatorilor din Romania, judecator la Curtea de Apel Tg.-Mures
Uniunea Nationala a Judecatorilor din Romania este o structura federativa, constituita din mai multe asociatii profesionale ale judecatorilor, precum si din membrii fondatori judecatori.
De ce e nevoie astazi de o dezbatere privind statutul procurorului?
l Din cauza unei ambiguitati constitutionale: procurorii sunt sub autoritatea ministrului Justitiei, reprezentantul Executivului, dar sunt parte a autoritatii judecatoresti,
l Si a unei incoerente legislative deoarece legile Justitiei au fost adoptate, in vara anului 2004 si modificate in vara anului 2005, in pripa, sub amenintarea suspendarii negocierilor de aderare la Uniunea Europeana, iar grupurile interesate, in primul rand magistratii, au fost putin sau deloc consultati.
l In legile de organizare judiciara lipseste o detaliere coerenta, completa a notiunii constitutionale de "autoritate asupra procurorilor", motiv pentru care impreuna cu procurorii generali ai Parchetelor Curtilor de Apel, am convenit sa avem o consultare mai larga, prin care sa inventariem care ar putea fi atributiile, competentele circumscrise notiunii de "autoritate."
l Referitor la subordonarea procurorilor fata de ministrul Justitiei, o astfel de subordonare, in baza legislatiei in vigoare, nu exista.
l Problemele cu care ne confruntam sunt: de ce sunt atatea dosare restante, care sunt criteriile dupa care sunt alese cazurile in care se deschid anchete si dupa care alte dosare sunt lasate nelucrate; cat de intemeiate sunt aceste anchete si cat de profesionist sunt derulate.
Modalitatea de numire / revocare a procurorilor sefi
l Nu sunt de acord cu propunerea ca sectia de procurori a CSM sa propuna si presedintele sa numeasca procurorii sefi, din urmatoarele considerente:
a) CSM este ales de magistrati si nu raspunde in fata cetatenilor. Numai ministrul Justitiei, care e desemnat politic, are o raspundere in fata cetatenilor pentru functionarea acestui sistem.
b) CSM este ales de magistrati, ceea ce il face uneori incapabil sa ia masuri impotriva magistratilor si in favoarea cetatenilor.
c) Se spune ca, astfel, s-ar inlatura "influenta politica". Argumentul este fals si experienta ultimilor ani a aratat ca influenta politica asupra procurorilor vine mai degraba dinspre presedinte
d) Plasarea acestei atributii in sfera presedintelui se face printr-o interpretare extensiva, fortata a Constitutiei (art. 134), iar scoaterea ei completa din sfera ministrului Justitiei ignora prevederile art. 132.
e) Decizia ar trebui sa rezulte din dialogul ministrul Justitiei - CSM, altfel spus, propunerea numirii si revocarii sa-i revina ministrului Justitiei, ca reprezentant al Executivului, iar decizia - CSM, ca garant al faptului ca numirea sau revocarea nu se face cu incalcarea independentei.
f) Mai este un principiu sanatos care ar trebui sa-si gaseasca aplicabilitatea aici, si anume: cine are responsabilitatea, trebuie sa participe la decizie. Cetateanul asteapta de la ministrul Justitiei ca sistemul sa functioneze corect, in beneficiul sau. In cazul in care sistemul nu functioneaza, cetateanul il gaseste vinovat pe ministrul Justitiei, nu pe presedinte sau CSM.
Ministrul Justitiei, Tudor CHIUARIU
Declaratie MEDEL
Coruptia puterii publice este de natura sa submineze insasi ideea Statului de Drept, iar lupta impotriva sa este esentiala intr-o democratie
moderna. (...)
In acest scop, suntem pe deplin constienti de nevoia de a se stabili un sistem de responsabilitate a procurorilor referitor la modul in care acestia isi indeplinesc atributiile. Cu toate astea, pe de alta parte, trebuie sa subliniem importanta excluderii ingerintelor din partea altor puteri ale statului, in special din partea puterii executive, in mecanismele desemnate cu scopul de a evalua munca procurorilor. (...)
Din aceste motive sustinem in intregime principiile generale cuprinse in declaratia adoptata de UNJR privind necesitatea clarificarii Statutului procurorului in Romania, prin asigurarea garantarii institutionale si personale a independentei procurorilor astfel cum acesta este inscrisa in " Declaratia de principii privind procurorii" adoptata de MEDEL la Neapole in 1993. (...)
MEDEL - Magistrats Europčens pour la Democratie et les Libertes este o asociatie a magistratilor europeni, care are ca obiectiv apararea independentei justitiei, democratizarea magistraturii, etc. MEDEL a fost fondata in 1985 si inregistreaza 15.000 de membri din cadrul a 15 asociatii nationale ale magistratilor, judecatorilor si procurorilor din 10 state europene.
Procurorul: magistrat sau agent executiv?
Statutul actual al procurorului in Romania este unul mixt: de magistrat si agent executiv totodata. Aceasta situatie decurge in primul rand din dispozitiile constitutionale, fiind detaliata in legislatia subsecventa. Cele doua naturi juridice distincte sunt neconciliabile intr-o singura institutie si, dat fiind rolul procurorului in gestionarea politicilor penale ale statului, este imperios necesar ca statutul sau sa fie clarificat.
Sursa prima a constrangerilor o reprezinta inconsistentele textului constitutional - pe de o parte, legea fundamentala declara statutul de magistrat al procurorului, iar pe de alta il plaseaza in subordinea Ministerului Public, institutie care numai si prin denumire face trimitere la natura de agenti executivi a membrilor sai. Conform Constitutiei, procurorii isi desfasoara activitatea sub principiile legalitatii, impartialitatii si controlului ierarhic. Contradictiile devin vizibile contrastand standardele impuse de impartialitate (procurorul este echidistant fata de toti cei implicati intr-un litigiu, iar ca magistrat are obligatia sa administreze probe atat in acuzare, cat si in aparare) cu cele impuse controlul ierarhic, specific raporturilor din interiorul puterii executive. Exercitandu-si activitatea sub autoritatea ministrului Justitiei, membru al Guvernului, procurorilor le este refuzata prima garantie privind magistratii: independenta fata de Executiv.
Fiecare dintre cele doua modele - procurorul-magistrat sau procurorul-agent executiv - are avantajele si dezavantajele proprii, insa oricare este preferabil unei situatii de ambiguitate si dualism. Alegerea nu se poate imagina decat printr-o modificare constitutionala care sa permita adoptarea unei linii clare. Orice analiza pentru definirea statutului, locului si rolului procurorului in sistemul romanesc de justitie trebuie sa tina seama de:
l cadrul normativ concret, luand in considerare competentele si atributiile jurisdictionale si nejurisdictionale ale procurorului;
l echilibrul intre independenta si responsabilitate in reglementarea drepturilor si obligatiilor profesionale;
l cultura organizationala si profilul-cadru al procurorului roman, pentru evitarea constructiei unui statut pe care acesta nu si-l poate asuma la nivel functional;
l asigurarea echilibrului si controlului reciproc intre cele trei puteri in stat, evitand un sistem autarhic in ce priveste puterea judecatoreasca.
Concret, optiunea pentru magistrat independent implica eliminarea autoritatii Ministerului Justitiei si a principiului ierarhiei, precum si desfiintarea Ministerului Public ca structura, in timp ce cea pentru agent executiv cere eliminarea referirilor la statutul de magistrat similar cu cel al judecatorului si introducerea institutiei judecatorului de instructie in cadrul instantelor judecatoresti.
Independenta procurorului trebuie sa fie direct proportionala cu raspunderea aferenta acestui statut, pentru a contrabalansa riscurile de opacitate si abuz al puterii discretionare, precum si pentru a asigura stabilitatea functionala si eficacitatea acestei institutii.
Victor Alistar,
Transparency International Romania
Judecatori versus procurori?
In Romania, confuzia dintre judecator si procuror este deplina. Factorii care fac posibila o astfel de confuzie sunt multipli, majoritatea venind
din deprinderi si mentalitati incetatenite si transmise
in sistem dinainte de 1989.
Exista o confuzie institutionala (dispozitii constitutionale ambigui, existenta unui CSM compozit in ce priveste compunerea si atributiile), o confuzie vizuala (purtarea acelorasi insemne exterioare, asezarea procurorului in sala langa judecator, folosirea acelorasi cai de acces), o confuzie de roluri judiciare (privilegii legale sau din obisnuinta ale procurorului in instrumentarea dosarelor in fata instantei), o confuzie mediatica (procurorii reprezinta justitia, stabilesc existenta faptelor imputabile persoanelor precum si vinovatia lor), o confuzie de statut (procurorii sunt ca si judecatorii, sunt colegii lor, astfel incat trebuie sa existe o colaborare "colegiala").
In conditiile in care statutul procurorului roman este pe departe de a fi fost transat, iar separarea functiilor judiciare nu este expres legiferata si nici suficient garantata prin mijloace procesuale adecvate, in conditiile in care in justitia de zi cu zi se mentin inca anumite procedee si cutume la granita legalitatii sau contrare principiilor statului de drept, in perceptia publica se va pastra confuzia intre rolurile judecatorului si procurorului, iar justitiabilii vor in drept sa ridice banuieli asupra impartialitatii judecatorului. Se prejudiciaza astfel este increderea in justitie, credibilitatea instantelor si judecatorilor, autoritatea acestora in ce priveste stabilirea adevarului, a vinovatiei sau nevinovatiei persoanelor. Tocmai de aceea este necesara definirea unui statut clar al parchetelor si procurorilor, incepand de la nivel constitutional, al atributiilor si organizarii acestora, intr-un mod in care acestea sa se potriveasca necesitatilor societatii romanesti, dar in asa fel incat sa se evite suprapunerile, fie si numai la nivelul perceptiei, cu personajul central al statului de drept care este judecatorul.
Adrian NeacSu, presedinte Tribunal Vrancea, membru SoJust
Independenta procurorilor si integritatea publica
Faptul ca statul de drept este garantul democratiei este o afirmatie deja consacrata. Cine poate garanta functionarea statului de drept atunci cand Statul cade prada unor elite care deturneaza resursele si folosesc parghiile acestuia in interes propriu? In primul rand Justitia, pentru ca spre deosebire de alti actori aceasta detine puterea constitutionala de a pune in aplicare pedepse si sanctiuni. Dar pentru a putea reprezenta o arma eficace de garantare a integritatii publice, magistratii trebuie sa fie independenti.
Care este cea mai buna modalitate in contextul romanesc de a crea conditiile pentru ca magistratii sa isi poata exercita acest rol? Avem nevoie de un procuror independent, un procuror agent al executivului sau de unul cu o independenta relativa, cum e acum? Indicatorii cu privire la nivelul coruptiei ne arata ca in state unde procurorul se bucura de o mai mare independenta nivelul coruptiei poate fi mai ridicat decat in state in care acesta e subordonat executivului. Prin urmare, statutul legal al procurorului - de independenta sau de subordonare - nu influenteaza semnificativ sau deloc nivelul de integritate publica. Acolo unde statul nu este capturat de grupuri de interese private, iar clasa politica actioneza in numele interesului public, subordonarea procurorilor nu este o amenintare grava la independenta actului de justitie (chiar daca acest lucru e dezbatut serios in state ca Franta). Cu alte cuvinte, se creeaza un cerc virtuos: procurorii actioneaza in numele interesului general chiar daca sunt dependenti de Executiv, pentru ca Executivul insusi este in slujba legii si a binelui public. Acest cerc virtuos se poate transforma intr-unul vicios acolo unde guvernul urmareste interese private, riscand ca si procurorii sa devina agenti ai acestor interese.
Pentru a evita un asemenea cerc vicios - din pacate binele public nu e decat un pretext pentru discursurile clasei politice romanesti - este imperios necesar ca procurorii din Romania sa fie independenti. Chiar daca actualul cadru legal asigura o independenta relativ crescuta procurorilor, ambiguitatea constitutionala care face ca procurorul roman sa fie in acelasi timp independent si subordonat executivului, reprezinta o sursa de aparitie a cercului vicios. Pentru ca atata timp cat ambiguitatea constitutionala o permite, numirea, revocarea, sanctiunile disciplinare si alte aspecte care tin de statutul procurorului vor fi o parghie aflata la indemana politicului, a demagogiei si populismului. Numirea si revocarea procurorilor se vor face conform unor legi care se vor schimba de la an la an, in functie de interesele celor de la putere si in functie de aliantele politice. Astfel incat vom fi martori inca multi ani ai unor pretinse incercari de garantare a independentei justitiei, cum ar fi transformarea Inspectiei Judiciare intr-un departament al MJ si asta in numele depolitizarii Justitiei!
Aceste modificari creeaza incertitudini in randul magistratilor pentru ca introduc imprevizibilul - prietenii de azi pot fi dusmanii de maine daca legea se schimba. Este un obstacol serios in calea independentei justitiei. Sigur, intr-un stat normal nu ar fi nevoie de o revizuire a Constitutiei pentru garantarea independentei procurorilor, pentru ca legile organice sunt suficiente pentru aceasta. Dar intr-o tara fara o traditie a dezbateriii publice, in care oricine vine la putere schimba legea dupa bunul lui plac, revizuirea Constitutiei si clarificarea statutului procurorului este vitala daca dorim sa parasim piedestalul rusinos de cea mai corupta tara din UE.
Judecatori versus procurori?
In Romania, confuzia dintre judecator si procuror este deplina. Factorii care fac posibila o astfel de confuzie sunt multipli, majoritatea venind din deprinderi si mentalitati incetatenite si transmise in sistem dinainte de 1989.
Exista o confuzie institutionala (dispozitii constitutionale ambigui, existenta unui CSM compozit in ce priveste compunerea si atributiile), o confuzie vizuala (purtarea acelorasi insemne exterioare, asezarea procurorului in sala langa judecator, folosirea acelorasi cai de acces), o confuzie de roluri judiciare (privilegii legale sau din obisnuinta ale procurorului in instrumentarea dosarelor in fata instantei), o confuzie mediatica (procurorii reprezinta justitia, stabilesc existenta faptelor imputabile persoanelor precum si vinovatia lor), o confuzie de statut (procurorii sunt ca si judecatorii, sunt colegii lor, astfel incat trebuie sa existe o colaborare "colegiala").
In conditiile in care statutul procurorului roman este pe departe de a fi fost transat, iar separarea functiilor judiciare nu este expres legiferata si nici suficient garantata prin mijloace procesuale adecvate, in conditiile in care in justitia de zi cu zi se mentin inca anumite procedee si cutume la granita legalitatii sau contrare principiilor statului de drept, in perceptia publica se va pastra confuzia intre rolurile judecatorului si procurorului, iar justitiabilii vor in drept sa ridice banuieli asupra impartialitatii judecatorului. Se prejudiciaza astfel este increderea in justitie, credibilitatea instantelor si judecatorilor, autoritatea acestora in ce priveste stabilirea adevarului, a vinovatiei sau nevinovatiei persoanelor. Tocmai de aceea este necesara definirea unui statut clar al parchetelor si procurorilor, incepand de la nivel constitutional, al atributiilor si organizarii acestora, intr-un mod in care acestea sa se potriveasca necesitatilor societatii romanesti, dar in asa fel incat sa se evite suprapunerile, fie si numai la nivelul perceptiei, cu personajul central al statului de drept care este judecatorul.
Adrian NeacSu, presedinte Tribunal Vrancea, membru SoJust
Victoria Stoiciu, coordonator proiecte
Supliment coordonat si finantat de Fundatia Friedrich Ebert Romania.
Opiniile exprimate de catre autorii materialelor nu exprima cu necesitate pozitia Fundatiei Friedrich Ebert Romania.
Parteneri: Ministerul Justitiei,
Uniunea Judecatorilor din Romania, MEDEL, Programul Statul de Drept - Europa de Sud Est - Konrad Adenauer Stiftung Romania, Transparency International Romania.
Conferinta a avut loc la Bucuresti, la Palatul Parlamentului, pe 28-29 septembrie.