Pentru ca liderii morali ai suflarii crestinesti refuza marturisirea, plasturele de pe fractura memoriei noastre nationale inca singereaza.

Guvernul la DNA si sinodalii BOR la CNSAS. In ultimele saptamini, aceste vesti compun smogul depresiv al dezbaterii publice romanesti. Institutia chemata la administrarea binelui comun si oamenii chemati la slujirea Binelui suprem escamoteaza confruntarea cu poverile trecutului.

In ambele situatii, avocatii apararii refuza dezbaterea „la vedere" si judecata transparenta a capetelor de acuzare. Rabatul de la principii, tergiversarile alunecoase, penibilele autovictimizari, baricadarea sub regula exceptiei, discutiile pe procedura - totul ne este servit, in afara de marturisirea adevarului si pledoaria deschisa pentru dreptate. Ministrii minoritari suspectati de coruptie si inaltul cler ortodox acuzat de colaborationism cu fosta Securitate tolereaza cu egala bucurie amestecul de ipocrizie avocateasca, minciuna comunista si regresie levantina. Asa se face ca studierea detaliilor pare indezirabila, vocea presei libere le repugna, iar culpa colectiva impune rapid sentimentul fraternitatii. Impacarea cu satrapii este proclamata inaintea spovedaniei durerii. Pentru ca liderii morali ai suflarii crestinesti refuza marturisirea, plasturele de pe fractura memoriei noastre nationale inca singereaza.

Oricit de abuziv, agravant si iresponsabil, comportamentul guvernantilor poate fi explicat prin apelul la naravurile tranzitiei. Mult mai greu poti pricepe refuzul dialogului public in cazul atitor episcopi chemati sa slujeasca Evanghelia. Graba cu care se vrea lichidata, in termeni retorici, problema relatiei cu fosta politie politica arata putinatatea credintei celor care, devenind informatori ai Securitatii si colaboratori ai ,,organelor de partid si de stat," au uitat cuvintele lui Hristos: „Nimic nu este acoperit care sa nu se descopere si nimic ascuns care sa nu se cunoasca".

In mod traditional, Biserica a judecat cu asprime pacatele publice care dau „pricina de sminteala", fiind mai iertatoare cu greselile comise in domeniul privat. Odinioara, ierarhii si preotii tradatori puteau fi recunoscuti la intrarea in sediile Securitatii. Tot in vazul lumii s-ar cuveni sa urce si astazi treptele CNSAS, printr-o asumare tacuta, chiar daca tardiva, a virtutii smereniei. Caci „ceea ce ati vorbit la ureche, in odai, se va vesti de pe acoperisuri" (Luca 12, 3).

Mihail Neamtu este cercetator in stiinte umaniste