Vineri, Cotidianul se va distribui impreuna cu un CD continind o selectie din muzica lui Berlioz, din Colectia SIMFONICA, si cu o brosura despre muzician.

Urmatorul compozitor din Colectia SIMFONICA, pe care Cotidianul o aduce cititorilor sai in fiecare vineri, la doar 7,9 lei, este romanticul Héctor Berlioz, din a carui opera au fost selectate doua dintre cele mai populare lucrari ale sale: „Carnavalul roman" si „Simfonia fantastica - Episod din viata unui artist". Alaturi de CD, cititorii vor primi si o brosura despre viata si opera marelui compozitor. Inregistrarile au fost realizate in ianuarie 1994, in studiourile CTS din Londra, cu Royal Philharmonic Orchestra, sub bagheta lui sir Charles Mackerras.

„Simfonia fantastica", una dintre cele mai cunoscute lucrari ale lui Berlioz, a fost scrisa in 1830, pe cind compozitorul avea numai 27 de ani. Povestea din spatele acestei simfonii este demna de un adevarat romantic: in 1827, Berlioz asista, la Paris, la o reprezentatie cu „Hamlet", in care actrita irlandeza Harriet Smithson juca rolul Ofeliei. Indragostindu-se nebuneste de ea, tinarul muzician a incercat s-o seduca prin cuvinte, insa scrisorile sale patimase n-au facut altceva decit s-o sperie pe interpreta, asa ca Berlioz s-a hotarit sa-si incerce norocul cu muzica, incepind sa lucreze la „Simfonia fantastica", bazata pe elemente autobiografice pe care compozitorul avea sa le renege mai tirziu.

Abordarea orchestrala a lui Berlioz era de o expresivitate fara precedent. Muzica lui exprima, alternativ, frumusetea, apoi eleganta, tenebrele si diabolicul, fiind considerata o revolutie in arta orchestratiei: daca norma impusa aducea o muzica limpede, menita sa puna in valoare sonoritatea naturala a fiecarui instrument, Berlioz cerea totul de la orchestra sa, de la sunetele cele mai suave pina la un patos conjugat al instrumentelor. De altfel, Leonard Bernstein a si numit aceasta simfonie „prima expeditie muzicala care e psihedelica prin natura sa halucinanta si totodata pentru ca, din contextul epocii, se intelege ca Berlioz a compus cel putin o parte din ea sub influenta opiului".

Simfonia are o poveste bine delimitata, fiind considerata un excelent exemplu de muzica programatica: un tinar muzician deznadajduit ia o supradoza de opiu si are o serie de cosmaruri si viziuni, iar imaginea iubitei sale ii revine neincetat in minte. Isi aminteste de bucuriile si tristetile sale din trecut, dinainte ca ea sa intre in viata lui, si apoi isi constata gelozia nebuneasca ce a pus stapinire pe el de cind s-a indragostit, gasindu-si singurul refugiu in religie.

Desi Harriet Smithson a refuzat sa asiste la premiera „Simfoniei fantastice", a auzit-o mai tirziu, iar atunci a ramas atit de impresionata incit a inceput sa raspunda avansurilor lui Berlioz. S-au casatorit in 1833, insa relatia lor n-a durat prea mult: ironia sortii a facut ca, odata stinsa obsesia lui Berlioz, sa inceapa perioada de gelozie a actritei, la care s-a adaugat si faptul ca cei doi nu vorbeau, literalmente, aceeasi limba: Harriet Smithson nu prea vorbea franceza, iar Berlioz nu apucase niciodata sa aprofundeze engleza.

PARTICIPA LA CONCURS! Castiga unul dintre cele 7 premii ale saptamanii! CD-uri si DVD-uri audio cu inregistrari exceptionale de la Universal Music.