Plastic transparent tot atat de tare ca otelul

Copiind structura cochiliilor de scoici, cercetatorii de la Universitatea din Michigan au reusit sa construiasca un plastic, care este tot atat de dur ca si otelul, dar mai usor si transparent. Acesta este facut din straturi subtiri de nanomateriale (ca de exemplu nanotuburi), lipite de un polimer solubil in apa.
Profesorul Nicholas Kotov, inventatorul lui, l-a denumit aproape "otel de plastic", desi nu aceasta este denumirea corecta. Nu mai putin adevarat, el crede ca dezvoltari ulterioare pot conduce la constructia unor armuri mai puternice si mai usoare pentru soldati si vehiculele lor. Noul material poate fi folosit si in echipamentele medicale sau in cele electromecanice. Profesorul Kotov este autorul unui articol care prezinta acest material in prestigioasa revista "Science".
El a rezolvat o problema fundamentala care confrunta inginerii si oamenii de stiinta de mult timp. Astfel, se stie ca multe dintre macromoleculele recent create (ca nanotuburile de exemplu) sunt foarte puternice. Pe de alta parte, materialele construite din aceste macromolecule puternice sunt relativ slabe. Pana acum!
Profesorul Nicholas Kotov a construit noul material din aceste macromolecule puternice, printr-o metoda copiata din constructie, punand impreuna practic straturi de macromolecule dupa straturi de macromolecule, precum se intampla cu adaugarea de caramizi. Masina care a creat aceasta constructie a avut un brat special, care continea o bucata de sticla, nucleul viitorului material. Intr-o prima etapa, bratul introducea bucata intr-o solutie speciala de polimeri, care actionau ca un fel de lipici. Apoi, dupa de lipiciul se depunea, bratul introducea materialul intr-o baie de macromolecule dispersate (de exemplu nanotuburi). Dupa ce macromoleculele ce se atasau de material se uscau, procesul era reluat etapa cu etapa.
Spre sfarsit, dupa 300 de astfel de operatii, masina a creat o bucata de plastic subtire cat o punga, dar puternica cat un otel, caci ea impartasea calitatile macromoleculelor componente. "Lipiciul" folosit in experimente a fost foarte important. Structura lui a permis ca straturile succesive de macromolecule sa formeze legaturi speciale de hidrogen, care au condus la asa-numitul efect Velcro. In acest efect, legaturile de hidrogen, odata rupte, se refac rapid la loc. Prezenta efectului Velcro este unul din motivele pentru care materialul este asa de puternic. O alta cauza este aranjamentul special al straturilor de macromolecule, care sunt puse intr-o succesiune alternativa (ca cea de la constructia de caramizi).
"Practic, aceasta este structura ideala de constructie, in care crapaturile se repara singure", a adaugat profesorul Kotov.

---

Despre autor: