Cei doi prezentatori ai „Observatorului" de la Antena 1 vorbesc despre tabloidizare si despre hainele frumoase pe care le cere publicul.

Esti pe sticla. Ai reusit.

Alessandra Stoicescu: Asta am reusit, da. Nu mi-am dorit-o insa cind am intrat in televiziune. Voiam atunci sa fiu doar un jurnalist foarte bun. Si sper sa fi reusit, desi notiunea e relativa, cind eram reporter doream sa nu-mi scape nici un joc politic, eram atenta la orice discutie, mimica, limbaj verbal si nonverbal. In timp, adaptindu-ne cerintelor pietei, am intrat mai mult in zona de entertainment. Nu stiu daca asta e bine sau nu. Daca e o reusita, nu noi sintem cei care trebuie s-o spunem.

E o zona de tabloidizare.

Lucian Mindruta: Cind m-am apucat eu de presa, nu te lasa Guvernul sa faci presa cum era sufletul tau. Acum nu te mai lasa publicul. Cam asa au evoluat media. Sigur, sint mult mai multe voci acum, peisajul media e divers, dar publicul are furculita si cutitul bugetelor de publicitate. El isi face presa cum vrea el. Nu ne putem iluziona ca noi o facem, el o face. Daca noi sintem destul de norocosi sa-l ghicim, facem presa buna. Daca gresim si facem cum vrea muschii nostri, nu facem presa buna. Daca sezonul asta se vinde bine divertismentul, bun, asta faci... dar uite sezonul trecut s-a vindut bine ecologia. E o lupta sa placem publicului.

Placut la public...

A.S.: Suna mult a concurs de miss. Orice ar fi, conteaza atit experienta, cit si fizicul agreabil. Se intimpla in conditiile astea ceva interesant: devii un membru al familiei pentru telespectatori, in sensul ca tie iti spun si ceea ce nu le spun celor mai apropiati prieteni: ai fost urita aseara, sa nu te mai imbraci in rosu. Nu te percepe nimeni ca pe un star, ci ca pe un membru de familie care a venit la o reuniune si nu si-a pus chiar tot ce trebuie pe el. Publicul devine partas la aparitia ta.

Placerea inchide ochii la tot soiul de stiri.

A.S.: 25% cred ca vor sa ne vada pe noi, 75% vor sa vada ceva asemanator unui reality show. De asta au succes imaginile de la accidente, de la intimplari din viata, unde devii spectator chiar si tu, jurnalistul.

Accidentul de masina e tot accident.

A.S.: Adevarat. Succesul e de a intra in intimitatea celuilalt. Asta vrea omul. Omul nu vrea sa-si ascunda mintea cu lucruri grele. Deci, nu politica.

L.M.: Uite, la romani in arene se duceau si senatorii, si plebeii, si cu totii se uitau cum gladiatorii isi scoteau matele. Si se distrau. Distractie in sensul de a rascoli ce ai tu pe dinauntru, mecanismul tau interior. De a te face sa stai cu gura cascata un pic. Si gindeste-te care este cea mai de succes inventie din istoria electronicii... telecomanda. Publicul stirilor de seara asta vrea - sa fie distrat, informat un pic, racordat la o realitate, realitatea care i se putea intimpla, dar nu i s-a intimplat si de aceea e fericit. Televizorul e captivant. Vorbim de showbiz atunci, de ceea ce i se intimpla omului pe strada, la birou.

Intr-acolo merg stirile, cu noi, fara noi, nu stiu. Deocamdata ne tinem de bara trenului asta. Ce a descoperit jurnalismul? Sufletul omului. PIB-ul e departe de acest suflet.

Sinteti in business. Aveti limbajul si marfa care sa va justifice.

A.S.: Da, ne apropiem mai mult de business decit de idealurile jurnalistului aflat mereu aproape de intimplari si de crize politice. Da, am ajuns sa imbracam in haine frumoase ceea ce publicul doreste.