Castigand in batalia tactica a votului, Guvernul liberal a ramas in functie, dar nu la putere. Prima dovada a acestui fapt este ca imediat a trecut la aplicarea programului PSD privind pensiile si a declarat ca este gata sa negocieze bugetul cu opozitia. Fara voturile PSD bugetul pe 2008 nu are cum sa fie aprobat. Desigur, nici PSD nu isi poate permite sa lase tara fara buget, dar liberalii stiu ca, daca respingerea legii bugetului va expune opozitia unor critici publice, pentru ei aceasta va insemna moartea; iar premierul Tariceanu nu vrea sa intre in istorie ca gropar al PNL.
Pierzand, PSD a castigat mai mult decat daca ar fi daramat Guvernul. Nu numai ca si-a consolidat identitatea de partid de opozitie iesind dintr-o ambiguitate paguboasa care i-a fost mult reprosata, dar a scapat si de intrarea in pragul iernii la o guvernare de un an pe timpul careia ar fi cheltuit cu semanatul fara a avea cum sa culeaga roadele. In plus, consolidandu-se ca lider al opozitiei PSD a devoalat si ridiculizat jocul politicianist al PD. Spre a reveni la putere, acesta a acceptat sa voteze in favoarea unei motiuni care critica fara rezerve prestatiile propriilor ministri in cadrul primului Guvern Tariceanu, precum si sa isi incalce propriul program politic care interzicea orice cooperare cu PSD. Opinia publica a aflat ca in spatele declaratiilor antipesediste virulente si intransigente, liderii PD negociau de zor un guvern de coalitie cu „inamicul ereditar".
Esecul acestui din urma demers pedist constituie un mesaj cu doi destinatari. Pe de o parte, premierul Tariceanu a aflat ca PSD nu este prizonierul optiunii liberale si ca, daca este sa accepte, in conditiile structurii politice a Parlamentului produs de ultimele alegeri, o coalitie de centru dreapta-centru stanga, aceasta se poate forma atat cu PNL cat si cu PD. Pe de alta parte, PD a aflat ca daca presedintele Basescu i-a creat conditiile iesirii de la guvernare impingand la coalizarea tuturor partidelor impotriva defunctei Aliante DA, acelasi presedinte nu mai este capabil sa il si aduca inapoi la putere. Daca mesajul este inteles, domnul Tariceanu va trebui sa se desprinda de talibanii partidului sau spre a crea o alianta salvatoare (pentru guvernare si pentru acest partid) cu actualul lider al opozitiei (PSD), in timp ce liderii PD vor trebui sa se delimiteze tot mai net de un sef al statului care le mai ofera doar perspectiva izolarii politice. Mai ales pentru un partid precum PD, calibrat spre a juca rolul factorului de regularizare, ridicarea artificiala la cote foarte inalte a sperantei electorale este fatala.
Marele perdant al respingerii motiunii este, neindoielnic, presedintele-jucator. Trimis in tribune dupa referendumul pe care l-a castigat printr-o victorie la Pyrrhus, Traian Basescu a incercat revenirea in arena fie prin daramarea Guvernului Tariceanu, fie prin scindarea PSD si eliminarea principalilor sai oponenti social-democrati, fie prin amandoua. Esecul sau nu este consecinta tradarii, indisciplinei, lasitatii ori disidentei din PSD, ci a neincrederii pe care social-democratii (si nu numai ei) o au in cuvantul sau de onoare si in darurile sale otravite. in relatiile publice fara incredere nu se poate realiza nimic. Cine seamana minciuna culege singuratate! Singuratatea trisorului de cursa lunga: iata situatia in care se afunda azi un om, nu fara calitati, care tine sa confirme, insa, zilnic, adevarul proverbului olandez: "Teme-te de marinarul care ajunge pe uscat!"