DNA non-stop pentru tot cartierul

Dimineata, la televizor, DNA. La pranz, DNA. Dupa amiaza, DNA. Seara, DNA. In loc de proiecte de viitor, DNA. In loc de solidaritate nationala, DNA. In loc de dialog, DNA. Da, ati inteles. Traian Basescu guverneaza. I-ati dat ce a vrut si acum va da ce vreti. Sau nu?


Poate ca DNA nu are logica, nu are scop, nu are coerenta, dar ea are cu siguranta, deja, o istorie. Una complicata.


Te-ai astepta de la un organism menit sa lupte impotriva coruptiei la varf sa fie caracterizat mai ales printr-o istorie a infruntarilor dure. Milioane de dolari cautati cu lumanarea, descinderi eroice, lupta cu capii mafiilor, dezvaluiri socante, mecanisme ale stagnarii date in vileag. Eroi stiuti si nestiuti. Mit si legenda. Scenarii de film.
Nu, istoria DNA nu arata asa.


Fara falsa modestie, istoria DNA incepe cu subsemnatul. Prin 2005, o intreaga institutie a inceput sa lucreze la un dosar. Nu era unul simplu. Pentru ca in el nu era nimic, asa ca totul trebuia inventat. Asta e cel mai greu pentru un anchetator. Cand primesti mai intai solutia in plic si abia pe urma trebuie sa construiesti cazul. Sa chemi martori, sa-i convingi sa-si "aduca aminte". Daca nu-si aduc aminte, sa-i santajezi putin cu libertatea. Sa asculti mii de convorbiri telefonice fara aprobare si multe altele (candva o sa vi le povestesc...). Totul a inceput cu mediatizarea. Principala proba era chiar prezenta mea si a sotiei mele in fata sediului DNA. Ambele fortate. Dar asa a inceput istoria unei institutii. Sigur, de saptamana viitoare urmeaza "generatia a 2-a", prietenii, rudele. C-asa e-n democratie. "Unul pentru toti si toti pentru unul". Traditia se respecta. Asa era si in feudalism. Raspundea tot satul!


Toate astea s-au petrecut pentru ca Alianta oranj promisese ca va lupta contra mea si trebuiau sa se tina de cuvant. Pe urma, alianta a disparut. Si partile ei au inceput sa lupte una contra celeilalte.


Din acel moment, istoria DNA a devenit mai complicata si mai diversa. Prin fata institutiei au inceput sa se perinde ministrii. Liberali, evident, daca seful statului se certa cu liberalii. Dar si conservatori, evident, daca acelasi om se certa cu conservatorii. Sau UDMR-isti, pentru ca Traian Basescu s-a simtit parasit si de ei.


De curand, lucrurile au inceput sa devina complexe. Rasariti de nu se stie unde, taranistii s-au opus intalnirii publice a presedintelui cu poporul. Si nu au trecut nici zece zile pana cand DNA si lupta anticoruptie au reactionat. Vechiul caz Ioan Muresan a devenit proaspat. Combinat cu silueta inconfundabila a unui alt fost taranist, actualul ministru al agriculturii...


Nu am trecut in revista toate astea doar ca sa ma aflu in treaba. Istoria DNA explica foarte bine chiar statutul institutiei. Urmariti evolutia dosarelor. Uitati-va la varfurile care apar in diagrama. La persoane si la partide. Si corelati toate astea cu ce se petrece in general pe scena publica. Nu avem de-a face numai cu un segment politizat al justitiei. E mai mult, e insusi buzduganul pe care Traian Basescu il arunca in poarta mass-media ori de cate ori dusmanii apar la orizont.


DNA nu e o parte a justitiei. E o forma de comunicare politica. Intre presedinte si partide. Intre presedinte si politicieni. Intre presedinte si cetatean.


Si apropo de comunicare, in cei trei ani de mandat Traian Basescu a dat decoratii la straini, la decedati, la sportivi, la cantareti. La ministri nu. Lor le-a dat mandate. Pentru DNA. Poate ca unii o merita. Dar se exagereaza. Si lucrul acesta ne costa. Pe toti.

---

Despre autor: