Mult timp am fost convins ca epoca talk-show-urilor sta sa apuna, iar cum miezul tare al OTV-ului il reprezinta un soi de spectacol al vorbirii, imi imaginam ca audienta postului va scadea o data cu pofta publicului pentru ciondaneala televizata. Din pacate, m-am inselat. Studiile de audienta pe luna septembrie au aratat ca postul lui Dan Diaconescu a ajuns intre primele cinci televiziuni generaliste. Nu pot sa spun ca e ingrijorator pentru ca nu e normal sa fac aprecieri negative asupra gusturilor unor cetateni. Faptul ca exista oameni care sint dispusi sa intirzie pina la ore imposibile in noapte pentru a asculta sporovaieli interminabile despre disparitia unei avocate e, pina la urma, o chestiune de gust. Fiecare face ce vrea in fata propriului televizor. Totusi, cred ca aceasta crestere importanta a audientei OTV poate fi privita ca un simptom. Poate ca succesul acestui format inedit omologat de Dan Diaconescu exprima o mutatie interesanta la nivelul publicului. Initial, talk-show-ul a fost pentru acest popor mic, trecut prin iadul ascultarii telefoanelor, al tacerii suspicioase si al sporovaielii in soapta, un pretext desavirsit pentru descarcarea de o tensiune dialogala. Publicul astepta de la un moderator sa-si eviscereze invitatii prin discutie, scotindu-le la iveala ipocriziile si minciunile. Intre timp, politicienii au devenit neinteresanti, iar placerea asta s-a mutat in discutiile despre virginitate, omor calificat, relatiile parintilor cu copiii s.a.m.d. Faptul divers a inlocuit pe deplin faptele politice.