Biserica Ortodoxa Romana, la rascruce

Exista, in istoria de doua ori milenara a crestinismului, doua puncte de vedere care nu au incetat sa se confrunte. Fara sa se contrazica, prezente amandoua in traditia Bisericii, ele constituie si azi o intrebare fundamentala a credinciosului: ce este mai important in viata omului religios - a crede sau a face fapte bune? Ca sa ne referim la traditia crestina, superioritatea credintei este exprimata in epistola catre Iudei, in timp ce convingerea ca faptele bune sunt cele mai importante se gaseste in epistola apostolului Iacob.
La drept vorbind, tensiunea dintre aceste doua puncte de vedere este ea insasi datatoare de sens. Pentru cei care, retrasi in manastiri, se consacra contemplatiei mistice credinta sta pe primul plan. Pentru cei care actioneaza in lume, fie ca sunt membri ai clerului sau mireni, este mai importanta actiunea.
Anuntand intentia de a da amploare actiunii sociale a Bisericii, noul Patriarh Daniel indica vocatia acesteia de a se implica mai mult in lume. Ca mitropolit al Moldovei si Bucovinei, Daniel a facut dovada implicarii sale sociale prin dezvoltarea unor asezaminte, dar si prin deschiderea unui post regional de radio apartinand mitropoliei. Acum, PF Sa doreste sa extinda experimentul la scara nationala, infiintand un radio si un post de televiziune pe care sa le patroneze. Pe de alta parte, Patriarhul a intalnit pe primul-ministru si membri ai guvernului, convenind sa colaboreze pe planul social. Biserica va fi consultata ori de cate ori este vorba de interventiile asupra categoriilor celor mai defavorizate, ocrotirea sanatatii etc.
Sa o spunem limpede: in Romania, saracia extrema este mai raspandita decat in alta tara a Uniunii Europene. In Romania, problemele de sanatate publica sunt de o deosebita gravitate. Ca sa nu luam decat un singur exemplu, in tara noastra sunt, dupa estimari demne de incredere, 600.000 de persoane infectate cu hepatita C. O boala grava, care poate evolua spre ciroza sau cancer. Numai 1% din ele au acces la tratament (in tarile occidentale: 16%). Intr-adevar, un tratament costa 45 de milioane RON pe an. Iar bugetul statului nu permite nici pe departe tratarea tuturor pacientilor cu hepatita C. Iata numai un exemplu in care Biserica, o institutie cu mult prestigiu la romani, ar putea sa se implice prin chete, subscriptii etc.
Patriarhul Daniel a anuntat ca intentioneaza sa deschida o subscriptie nationala pentru ridicarea unei catedrale in capitala tarii. Este deplinul drept al BOR sa decida cat de mare si de somptuoasa va fi aceasta catedrala. si tot Biserica va decide care sunt prioritatile ei, si repartitia intre ajutorarea celor aflati in nenorocire, refacerea micilor si vechilor biserici (unele monumente istorice de valoare) si ridicarea unei foarte mari catedrale.
Dar actiunea sociala a bisericii nu se limiteaza numai la opere de binefacere, la ajutorarea directa a aproapelui. Ca institutie care se bucura de un deosebit prestigiu, Biserica are de jucat un rol in dezbaterea etica. Ea poate si trebuie sa spuna ce e bine si ce e rau in societatea noastra. Ea are o sansa sa fie ascultata, sa influenteze, din fata altarului, dar si prin media pe care vrea sa le infiinteze (radio, TV), unde fac bine si unde gresesc oamenii. Sa-i laude si sa-i dojeneasca.
Toata lumea, absolut toata lumea este de acord, astazi, ca diferitele forme ale hotiei sunt viciul principal care roade ca un cancer societatea romaneasca si franeaza progresul ei. Aici trebuie sa fie luata in socoteala si coruptia, care tot hotie si necinste este. si mita sub toate formele, de pilda banii care se dau pentru ocuparea unei functii. De cate ori s-a auzit ca Biserica a protestat impotriva acestor vicii grave pe care, de altfel, doctrina le condamna (porunca a opta a Decalogului: "Sa nu furi")? Daca va avea constiinta curata, condamnand diferitele forme de coruptie care se pot manifesta in insusi sanul Bisericii si suprimandu-le, Biserica va putea sa exercite un rol in asanarea moravurilor romanesti si va contribui astfel semnificativ la progresul tarii, care se gaseste azi in mizerie morala.
Separarea statului de Biserica nu inseamna catusi de putin ca aceasta din urma nu trebuie sa se implice in treburile lumesti. Ea poate si trebuie s-o faca. Nu e cazul sa facem mofturi laice. Situatia e mult prea grava pentru a nu face apel la orice forma de organizare omeneasca (si Biserica este compusa din oameni, nu din ingeri) pentru a misca din loc aceasta caruta romaneasca ce cata cu greu a iesi din glod, solidara cu eforturile care se fac, total insuficiente atata vreme cat pacatele sociale majore de care vorbeam ne vor domina inca!
La inceput de drum, Patriarhul Daniel are posibilitatea de a da un impuls nou Bisericii pe care o pastoreste. Dar fereastra de actiune a PF Sale este limitata. Daca BOR va intarzia in hotararea de a se implica activ, inertia o va cuprinde si, deodata, va fi prea tarziu. z

Ion Vianu este scriitor

---

Despre autor: