Nu stiu daca fostul ministru al Agriculturii, Ioan Avram Muresan, si actualul detinator al portofoliului, Decebal Traian Remes, sunt vinovati pentru trafic de influenta. Procuratura si mai apoi instanta decid acest lucru. Restul sunt speculatii. De scenarii nu ducem lipsa. Politicianul roman nu poate fi suspectat-acuzat de ceva fara ca imediat sa nu se aduca in prim-plan razbunarea politica.
Ne-am obisnuit. Dar nu despre balcaniada politica doresc sa discut azi. Altceva mi se pare mai grav, si anume sumele pentru care s-ar vinde un demnitar. Umor grotesc. Pentru aranjarea unei licitatii ar fi necesare cateva sute de litri de tuica, ceva carne macra, vreo 15.000 de euro si la sfarsit, daca lucrarea este bine facuta, adica la "receptie", o promisiune de livrare a unei limuzine. Trocul se poarta. Recent citeam in presa ca o procuroare, adica cineva din tabara care ii cerceteaza pe cei care cer ca sa faca ceva, era acuzata ca a pretins si obtinut un vitel pentru a matrasi un dosar. Ţara vesela si cam infometata si insetata. Este o imagine pe care ne-o formam zi de zi ca tara membra cu drepturi a Uniunii Europene. O imagine ieftina cu politicieni la fel de ieftini, prea repede dispusi sa faca o baie de noroi.
Vrem, nu vrem, asta este situatia. Aceasta deoarece traim in tara in care "daca nu ai pe cineva", nu existi. Şi pentru a avea pe cineva trebuie sa scoti din buzunar pentru a baga in buzunarul altcuiva. De discretie nu se poate vorbi. Doar cei "finuti si educati" mai strecoara un plic in buzunarul halatului unui medic care trece pe langa el. Asta ca sa nu-l jigneasca. Nu trebuie sa ne uitam doar la politicieni. Sondajele releva ca trei romani din zece (29%) ar da mita pentru a li se rezolva o problema, in cazul in care functionarul in cauza le-ar cere bani, iar un respondent din trei (35%) considera ca nu poti ocoli practicile corupte in scopul solutionarii problemelor de catre functionari. Şi cu toate ca ne-am obisnuit sa mituim, mai suntem si moralisti. Aceleasi sondaje mai arata ca marea majoritate a romanilor (aproape 90%) considera inacceptabil ca diverse autoritati publice sa primeasca bani, cadouri sau favoruri de la persoane sau organizatii. Şpaga a devenit institutionalizata. Cazuri sunt, si nu putine. Ea a intrat in folclor. Privatizarea este asociata imediat cu mita. Un banc postdecembrist descrie fidel fenomenul. Un investitor vrea sa cumpere o fabrica. Functionarul il intreaba daca are bani. Acesta spune ca dispune de un milion de euro. "Bine, bine - replica functionarul - dar pentru fabrica mai aveti?". Un banc care pare sa fie infirmat de realitate. El nu infirma realitatea, ci doar dimensiunea spagii. Pai daca un ditamai ministru este suspectat ca dorea sa ofere, ca interpus, unui alt ministru cateva sute de litri de tuica, 15.000 de euro si un sac de carne, ce "tarife" sa le mai ceri micilor functionari pentru "nimicuri" cum ar fi o autorizatie de constructie? Jenant.
Astfel de practici ii incurca pana si pe investitorii straini. Acum cativa ani, la o intrunire cu un grup de oameni de afaceri germani, acestia, culmea, nu reclamau dimensiunea mitei pe care trebuie sa o dea, ci numarul mare de persoane care trebuia sa primeasca "atentiile" cuvenite rezolvarii unei probleme. Mai in gluma, mai in serios, acestia au cerut infiintarea unui organism coordonator care sa colecteze mita. Un fel de birou unic al spagii. O idee interesanta. Legiferarea spagii, daca tot este un fenomen cronic, la fel ca prostitutia (in fond, acelasi lucru inseamna), ar reduce "birocratia" invocata de investitorii germani si, mult mai important, ar deveni fiscalizata, aducand bani buni la buget. Totodata, ar permite si comercializarea atentiilor in natura. De pilda, alcoolul poate fi si accizat, si de aici o crestere a incasarilor. Alti bani s-ar incasa si de pe urma limuzinei care ar fi fost promisa ministrului, deoarece in acest caz s-ar aplica si taxa de prima inmatriculare. Şi atunci am putea da un exemplu pe cinste, de rezolvare a acestei probleme, pana si Rusiei, considerata de Transparency International ca fiind cea mai corupta tara din lume, valoarea mitei anuale depasind acolo 240 de miliarde de dolari. Pana la urma acolo o sa ajungem, deoarece lupta impotriva coruptiei este exersata doar in campanii electorale sau in preajma prezentarii unui Raport de tara. In rest, ne facem ca bifam obiective. De pilda, avem portalul www.nudaspaga.ro, unde cetatenii acestei tari sunt indemnati sa lupte impotriva coruptiei. O idee generoasa, dar care nu prinde la romani, fie ei si ministri. Doar 317 romani acceseaza acest site, fiind pe locul 233 la categoria "diverse". De mai multa audienta se bucura www.jocuribelea.ro, cu 21 de locuri mai sus. Rezultatul este normal atat timp cat ofensiva impotriva mitei este receptata ca un simplu joc.