Un sistem de erezii complicat si straniu, prin multimea si variatia ideilor si termenilor sai, gnosticismul a reprezentat mult timp un pericol pentru crestinism, datorita notiunilor, scrierilor si pretinsei sale stiinte in problema creatiei. Termenul
Un sistem de erezii complicat si straniu, prin multimea si variatia ideilor si termenilor sai, gnosticismul a reprezentat mult timp un pericol pentru crestinism, datorita notiunilor, scrierilor si pretinsei sale stiinte in problema creatiei. Termenul "gnosticism" este de origine greaca (gnosis) si indica, intr-un sens general, o "cunoastere", un fel de cunoastere ce pretindea ca se bazeaza pe traditii secrete, cunoscute numai de initiati. Gnoza era asadar o "stiinta", neaccesibila tuturor oamenilor. Dar, intr-un sens mai profund, cuvantul gnosticism se refera la un "modus operandi" care explica fenomenele fizice si metafizice cu privire la univers, iar pe om ca protagonist. Originea sa a fost vazuta de scrierile vechi crestine in filosofia antica, mai ales aceea a lui Platon, iar, mai nou, in cabala iudaica, in parsism, in orfism, in sistemele religioase orientale si, mai cu seama, in sincretismul religios. Trasatura esentiala a fenomenului religios gnostic este sincretismul, fiind preluate idei din culte vechi, dar si din iudaism si crestinism. Gnosticismul este anterior crestinismului si nu este un produs al evolutiei interne a acestuia ci, dupa cum spuneam, al puternicului curent sincretic, care a incercat sa transforme si crestinismul intr-o religie de mistere, rezervata exclusiv initiatilor. Cunoasterea gnosticismului este astazi doar relativa: bogata literatura gnostica s-a pierdut aproape in totalitate, exceptie facand unele fragmente ( in colectia Migne, P.G. VII) si scierea "Pistis Sophia" (Credinta, intelepciune). Avem informatii despre el mai mult de la scriitorii crestini care l-au combatut (ex. Irineu, Ipolit, Tertulian, Epifaniu, Teodoret de Cyr, Clement Alexandrinul, Origen), insa nici aceste scrieri nu stau pastrat in intregime. Gnosticismul a reprezentat incercarea de a face din "stiinta" o intelegere superioara a religiei si a misterelor ei; rationaliza religia si vedea in aceasta unica modalitate de cunoastere a adevarului religios, prin contemplarea caruia putea fi asigurata mantuirea. Aceasta cale prin care fericirea eterna putea fi atinsa era "gnoza". Gnoza incorpora notiuni filosofice, insa scopul ei era unul religios. Ea lua chiar aspect crestin prin atribuirea ei lui Iisus Hristos, Care era vazut asadar ca posesor al cunostintei, al invataturii care mantuieste pe oameni. Gnosticii crestini dadeau insa dogmelor si ritualurilor crestinismului o expresie filosofica. Gnosticismul punea si credea ca ofera o dezlegare marilor intrebari care preocupa spiritul uman: De unde vine raul si de ce? De unde vine omul si cum? Ce am fost si ce am devenit? Unde am fost si unde am ajuns? Unde mergem si unde vom fi mantuiti? Ce e nastere si ce e renastere? Care sunt raporturile intre Dumnezeu si lume? etc. Un accent puternic se punea pe problema originii raului si a mantuirii de rau, de raul fizic si de cel moral.
(in episodul urmator: Doctrina sistemelor gnostice)
Despre autor:
