Granita dintre Gorj si Mehedinti, pe la Baia de Arama, este marcata de o creatie dumnezeiasca. O lespede mare din piatra de calcar, prabusita peste doua puncte de sustinere, a format un pod aproape unic in lume. Aici, legenda se impleteste cu stiinta si te nauceste cu frumusetea sa atat de mult, incat crezi ca ai intrat pe un alt taram.


Legenda locului te infioara. Multe masini, caci podul este calcat nu numai de piciorul omului, au ramas fara frane si s-au prabusit in prapastie. Paradoxal, chiar daca masinile au devenit mormane contorsionate de fier, niciodata nu au fost inregistrate victime. Oamenii spun ca Dracu salasluieste pe aceste meleaguri si impinge masinile in prapastie. Doar ca Dumnezeu nu doarme si nu il lasa sa-si faca mendrele.


FRUMUSETE SÃ…LBATICÃ…. Ajungi la pod si te opresti. Cuprinzi cu ochiul zarea. Pentru moment te crezi ajuns intr-o lume a basmului. Parca astepti ca balaurul sa iasa din gura pesterii, sa scuipe foc, iar cavalerul imbracat in armura argintie sa te scape din gheara fiarei. De-a dreapta si de-a stanga Podului lui Dumnezeu s-au nascut legendele. Despre pod, despre pesteri, despre lacul fara fund sau despre lacul care apare si dispare. O arcada din piatra, groasa de patru metri si inalta de 22 de metri, are lungimea de 30 de metri si latimea de 13 metri. Aceasta este minunatia din piatra de la Ponoarele. Suntem insotiti de Dumitru Borloveanu. Profesor in Ponoarele si expert al locului. Cunoaste legendele, dar da dreptate stiintei cand vorbeste. Cu toate acestea, nu neaga misticismul zonei, "pentru ca doar Dumnezeu stie ce s-a petrecut in vechime pe aici". Podul lui Dumnezeu, despre care putini au auzit, desi multi l-au trecut, se afla pe drumul principal care leaga Targu-Jiu de Drobeta Tr. Severin pe varianta Baia de Arama. Turistul nici nu are de unde sa stie despre ceea ce se afla in zona. Un banal indicator, langa Primaria Ponoarele, iti spune ca te apropii de acest obiectiv. In rest... nimic nu vorbeste despre complexul geomorfologic unic, despre campiile de lapiezuri unice in lume etc. Despre pod, profesorul Borloveanu spune: "Astfel de poduri naturale mai sunt doar cateva pe planeta. Trei dupa unii, patru dupa altii. Cel mai cunoscut este La€™Ardech, in Franta. Al nostru insa este singurul pe care il strabat nu numai oile si oamenii. Pe aici circula inclusiv masini de mare tonaj". Borloveanu este suparat pe autoritati, pentru ca "nimeni nu vede ca se afla intr-un stadiu avansat de degradare. Actiunea apei si a vantului asupra calcarului din care este facut a lasat semne vizibile. Si masinile au contribuit din plin la aceasta degradare. Viitorul ne arata un pod care se va prabusi".


MÃ…NA DOMNULUI. Daca stiinta ne vorbeste despre pod ca rezultat al prabusirii tavanului unei pesteri, legenda locului ne infatiseaza o cu totul alta versiune. Pe vremuri de mult uitate, se spune, aici locuia Dracu. Chiar in Pestera Ponoarele (Pestera de la Pod) isi avea salasul. Ravasiti de raul care ii inconjura, satenii l-au rugat pe Dumnezeu sa-i scape de el. A lovit Dumnezeu cu palma tavanul pesterii, acesta prabusindu-se peste gura ei, formand podul. Cu toate acestea, Necuratul a scapat, iesind pe sub deal, pe cealalta gura a pesterii, cea care duce spre Lacul Zatonul Mare. Nervos, Aghiuta s-a agatat cu ghearele de varful Dealului Pesterii, formand santuri in calcar, locurile numite campiile de lapiezuri Afrodita si Cleopatra. Dracu s-ar fi urcat apoi pe Stanca Diavolului, loc de unde vegheaza la oamenii care intra in pestera si pe care uneori ii ineaca in Lacul Zatonul Mare. Alte legende spun ca podul ar fi fost construit de Dumnezeu pentru ca Sfantul Nicodin sa treaca spre Tismana dupa ce oamenii l-au alungat din comuna, loc unde a vrut sa construiasca o manastire. Altele vorbesc despre faptul ca ar fi fost construit chiar de legendarul Hercule sau de Iovan Iorgovan, personaj de basm care urmarea balaurul ce-i rapise mandruta. Legenda lui Nicodim chiar se potriveste intr-o oarecare masura. "Calugarul Nicodim cauta cascada care i s-a aratat in vis, deasupra careia trebuia sa construiasca o manastire. S-a oprit la Ponoarele, la izbucul de unde izvoraste acest parau, insa doua familii l-au facut sa plece. I-au pus in traista o gaina taiata si un cutit. Apoi l-au acuzat de furt. A trebuit sa plece rusinat de pe aceste meleaguri. A lasat in urma un blestem. Anume, ca apa sa se zbuciume, sa fie fara pesti si sa o inghita pamantul. Lucru care s-a si intamplat. Asta pentru ca de-a lungul ei s-au construit opt mori care au fost abandonate, iar in apa nu traieste nici o vietate. Apa este inghitita la propriu de pamant. Este inghitita de pestera, care o arunca afara atunci cand ploua indelungat", spune profesorul Borloveanu.


LACUL-FANTOMÃ…. Pentru ca tacamul sa fie complet, iar omul sa simta fiori pe sira spinarii cand vine in aceasta zona mirifica a Olteniei, de o parte si de alta a Podului lui Dumnezeu se afla lacurile carstice Zatonul Mare si Zatonul Mic. Primul (cel mai mare din Romania), desi are o adancime maxima de 20 de metri si o suprafata de aproape 2 kilometri patrati, pe timp de seceta seaca, fiind inghitit de sorbul Pesterii Bulba, ale carei galerii se intind pe aproape toata suprafata comunei Ponoarele, cand ploua iese involburat din adancuri, plin de mal, care-i da o culoare rosiatica, iar dupa un timp devine albastru, cand malul se depune pe fund.

Despre Zatonul Mic se spune ca e fara fund, pentru ca nici un scufundator nu a reusit sa-l atinga, dar el, de fapt, este tot o prelungire a Pesterii Bulba, o gura care nu mai poate prelua toate apele din vale, pe timp ploios, asa ca se umple pur si simplu.