Dupa Anca

JURNAL DE CINEFIL
De cateva saptamani avem pe ecrane un nou film romanesc. Nu, nu e vorba despre "4,3,2", ci despre filmul de debut al regizoarei Cristina Ionescu. Sunt sigura ca ati vazut campania de promovare in care se povestea cu lux de amanunte despre debutul actoricesc al sotiei politicianului Cristian Boureanu, manechinul Valentina Pelinel. La fel de sigura sunt insa ca nu ati mers la film (am drept indiciu rapoartele de box office de la sfarsitul fiecarei saptamani). Pelicula, care este povestea unui tanar casatorit si cu copil, care face o obsesie pentru o femeie pe care o vede intamplator, ar fi avut toate datele sa atraga in sala tocmai pe spectatorii care s-au saturat de filmele generatiei premiate, spectatorii care exclama "iar un film despre comunism?". Nu i-a adus insa in sala, desi promotorii au avut grija sa adauge ca pe platourile de filmare Dana Nalbaru s-a cunoscut cu Dragos Bucur. Filmul nu e vreo capodopera, dar, sa fim seriosi, am vazut la viata noastra o multime de pelicule americane absolut idioate, doar pentru ca au avut acel ceva care ne-a facut sa scoatem banii din buzunar (de genul "Keanu, ah, Keanu" ori "Bellucci, ah, Bellucci") Unde s-a produs greseala, daca toti am auzit de el si foarte putini am mers sa-l vedem?  Intr-o perioada in care ne laudam cu premii grele in cinematografia romaneasca, intr-o perioada in care - hai sa o recunoastem si pe asta - snobismul e a doua piele a romanului, promotorii au uitat sa insiste ca in distributie sunt si actori din aia adevarati, cu scoala si lucru serios in teatru, care ar sta bine mercic langa vedetele de afara pentru ca sunt urbani-misto-cool-frumosi.  Unul e Dragos Bucur si daca promovarea s-ar fi centrat un pic pe munca lui, nu doar pe iubirile lui, poate ar mai fi venit ceva spectatori (seriosi) in sala. Alta e Anca Florea, pe care promotorii au mentionat-o in trecere in comunicatele de la lansare, desi era intr-unul din rolurile principale.  O sa ziceti: cine e Anca Florea? Cam la fel am zis si eu acum vreo doua luni. Dupa care am descoperit o actrita cu ceva din frumusetea lui Bellucci si a lui Adjani, foarte in­te­ligen­ta si cu mult bun-simt, si care mi-a spus referitor la cinema (oarecum rusinata de marturisire) "ai sa vezi ca am sa fac si roluri de compo­zitie". Anca Florea a facut teatru la Sibiu, unde a fost Desdemona in "Othello?!" in regia lui Andriy Zholdak, piesa care a fost desemnata cea mai buna productie a anului 2002, si este cea care detine rolul principal in filmul de debut al lui Gheor­ghe Preda, "Ingerul Necesar", care va avea premiera foarte curand. Stiu o poveste despre cum au lucrat asa de intens la "Othello?!" incat avea tot corpul plin de vanatai dar nu mai simtea nimic, caci era "in personaj". Mai stiu o istorie despre cum a ajuns sa joace in "Ingerul necesar" dupa ce regizorul cautase doi ani actrita care sa se muleze pe viziunea lui, si mai stiu si reactia mea de dupa ce am vazut filmul. L-am intrebat atunci pe Gheorghe Preda "Daa€™ actrita din rolul principal e romanca? N-am mai vazut-o pana acum si e foarte mistoaca."   Asa ca, in toamna asta nu va lasati pe mana promotorilor de film si uitati-va singuri dupa Anca Florea. Asa sunt mai multe sanse sa fie pu­blic in sala; plus ca sunt sigura ca tocmai ce ne-a aparut si noua femeia aia care la italieni se numeste Be­llucci, iar la francezi Adjani.

---

Despre autor: