Noua stagiune TNB, start ratat

"Istoria comunismului povestita pentru bolnavii mintal", in regia lui Florin Fatulescu, plictiseste de la un capat la altul.

Cand Razvan Penescu, pe care il stim cu totii de la Liternet, a spus la finalul spectacolului "Istoria comunismului povestita pentru bolnavii mintal", prezentat in premiera, ca a fost un esec, am avut un scurt moment de ezitare. M-am intrebat daca nu cumva e o mica cioaca, o mica diversiune, o captare a atentiei spectatorilor pe ultima suta de metri, o mica intelegere intre administratorul primului (si celui mai cunoscut) site cultural din Romania si Claudiu Bleont, interpretul rolului principal. Atat de obisnuiti suntem cu atitudinea prosternativ-admirativa a spectatorilor, atat de bine ne-a intrat in reflex ca la finalul unui spectacol se aplauda in mod obligatoriu si automat incat orice nu intra in acest scenariu ne pare rauvoitor si deplasat.
La finalul spectacolului "Istoria comunismului povestita pentru bolnavii mintal" montat de Florin Fatulescu - un regizor plecat de mult timp din tara, traitor pe meleaguri americane, unde de altfel a si montat prima data aceasta piesa, in 2000, cu distributie americana - spectatorii au tasnit de pe scaune, aplaudand frenetic. De parca aplauzele furtunoase de la sfarsit ar fi pilula instant care te vindeca de plictiseala indurata timp de doua ore sau un fel de refulare colectiva, pentru care nu ai nevoie sa te gandesti daca ti-a placut sau nu ceea ce tocmai ai vazut, ci e suficient sa fii acolo si sa participi, batand din palme. In plus, functioneaza prea bine legea turmei, pentru a indrazni sa faci nota distincta si sa nu te ridici in picioare cand toata lumea o face.
Claudiu Bleont l-a chemat pe Razvan Penescu pe scena, intrebandu-l rastit ce studii are si invitandu-l sa joace, daca are impresia ca o face mai bine. Dar nici macar nu era vorba despre asta. "Am stat pana la final pentru a va spune ca e o rusine ceea ce am vazut", a spus Penescu, starnind furia spectatorilor, nemultumiti ca le-au fost stricate seara si placerea postshow. "Dar nu mai suntem in comunism, are dreptul si dumnealui sa spuna ce crede", si-a revenit Bleont.
Pentru spectacolul montat in mica Sala Atelier a Teatrului National din Bucuresti, Fatulescu nu si-a pierdut prea mult timp cu inovatii regizorale. Textul i-a furnizat tot: spatiul (spitalul de nebuni), personajele (nebunii, un personaj colectiv, in linii conformiste, asa cum stim noi ca arata nebunii, cum ii vedem in toate reprezentarile artistice, ciufuliti, palizi, cu priviri fixe si bolboroseli), metafora (cine sunt adevaratii nebuni, noi, cei de afara, sau ei, cei dinauntru?). Pentru a o bifa pe aceasta din urma, a fost aleasa, la fel, cea mai la indemana si cea mai banala solutie scenografica posibila (Puiu Antemir responsabil cu decorurile): o panza care acopera cea mai mare parte a spatiului si sub care, desigur, se ascund toate personajele. De altfel, la acest capitol, spectacolul lui Fatulescu inregistreaza cel mai mare minus: nu e scena in care jumatate de decor sa nu ramana total nefolosit, toate personajele si actiunea mutandu-se intr-un colt, spatiul nefiind deloc exploatat.
"Istoria comunismului povestita pentru bolnavii mintal" este un spectacol batranicios si declamativ, picaturile de umor trebuie cautate cu lumanarea in registrul de interpretari plate sau, dimpotriva, stridente, desi textul lui Visniec nu duce lipsa de umor. In plus, se pierd toate efectele, cum este de exemplu sinuciderea Katiei, aproape neobservata.
Claudiu Bleont, care il interpreteaza pe Iuri Petrovski, un scriitor mediocru trimis de Uniunea Scriitorilor sa le tina lectii de comunism unor nebuni, este atat de plat si de inexpresiv incat replicile lui suna gaunos, indepartandu-se pana si de ideea de absurd, vitala la Visniec.
Medeea Marinescu o interpreteaza pe Katia, care ar trebui sa fie o nimfomana fetisista - innebunita sa faca sex cu toti cei care au fost in preajma marelui Stalin. Partitura ei, desi cea mai consistenta din toata distributia, este insa stridenta, fara a imbogati in vreun fel personajul. Ceilalti actori: Mircea Rusu, cu aerul ca si-a mai bifat o sarcina de serviciu, Florina Cercel, destul de OK pana la urma in rolul directorului adjunct al spitalului, Andrei Duban, Tomi Cristin, Dorin Andone, Ovidiu Cuncea, Sanda Toma, Amalia Ciolan, Tatiana Constantin, Natalia Calin, acestia din urma in rolurile bolnavilor. Par cu totii blazati si fara chef, iar responsabil de asta nu poate fi decat regizorul, care nu a stiut ce sa faca mai intai, preferand un gen de spectacol-lectura putin mai sofisticat - prin cele cateva elemente de decor - si renuntand la nuantele interpretarii, furat probabil de celebritatea celor distribuiti.

PIESA DE TEATRU
>> Alte montari
Visniec a scris "Istoria comunismului povestita pentru bolnavii mintal" in 1998, in timpul unei rezidente la Fundatia "La Chartreuse - Centre National des Ecritures du Spectacle" de la Villeneuve-Lez-Avignon. In limba romana, textul a aparut intr-un volum la Editura AULA, in 2001, si a fost reeditat anul acesta de Editura Paralela 45. Prima montare in Franta, la Teatrul Tourki din Marsilia, in regia lui Guy Cambrelang, a beneficiat, in 2001, de un ajutor financiar din partea Ministerului Francez al Culturii. A mai fost montata in SUA, Republica Moldova, Germania, Serbia, Polonia, Israel.

---

Despre autor: