Violenta si joaca de-a motiunea

O fi sau nu rupta bataia din Rai, iar nu stim bine, dar stim bine ca azi si acum avem de luptat inca vartos cu ea. Cu violenta. De toate felurile. Vine peste noi, fara s-o cautam prea mult. Contribuim si noi la ea, tot atat de variat, ca ne sare repede mustarul in fata copiilor sau in spatele soacrei cicalitoare. Exemplele, dintre cele mai banale si la indemana, sunt cata frunza si iarba, unele iscate din nimicuri, altele dintre cele mai grave. Organizate si infaptuite cu buna stiinta. De la mica altercatie stradala, "Am dat si eu un cap in gura, n-am facut nimic!", pana la crimele de razboi si cele impotriva umanitatii, cu imprescriptibilitatea lor cu tot. Scurt: am vazut la televizor cum un fotbalist cu cariera internationala a sarit sa bata un arbitru ca un mardeias de cartier. Era suparat, iritat, se considera nedreptatit, colegii abia puteau sa-l tina ca sa nu-l "rupa" pe arbitrul ramas complet buimacit. Si asta in vazul unui intreg stadion si al milioanelor - probabil - de telespectatori. (Oare i s-a oferit consultanta psihologica acelui om, care ar fi putut ramane cu o trauma dupa acest incident?). Ce ni s-a parut si mai grav dupa acel incident a fost reactia patronului de club, care a tot aparut pe la televiziuni si a mobilizat suporterii sa-l apere pe fotbalistul huligan. Si in loc sa i se deschida dosar penal - ca oricarui cetatean care incalca grav legea - este suspendat nu stiu cate etape. Si gata. Leafa merge - pai nu-i "misto"? - timpul trece, si vin iar sarbatorile, incidentul se uita. Hop, apare altul, un afro-constantean, cu "naturelul simtitor", sare si el sa bata o femeie-arbitru. Suspendat si el, ce mare lucru, era nervos, saracu. Si de aici pana la a agresa copiii la scoala - cum s-a si intamplat recent, de la a bate cadrele didactice sau colegii mai mici - nu este decat un pas. Al doilea pas e facut din mers, pe strada sau in mijloacele RATB auzi mascari si daca nu-ti vezi de treaba "Poate nu vrei s-o iei si tu pe coaja, t-ai dracu da babalaci", si daca te arde si pe tine palma, ce poti sa faci? Sa te duci la vreun ONG sa faca fluturasi de protest? Sau te dai jos din autotroleibuz si-ti aprinzi o tigara, sa-ti oferi ragazul sa meditezi la soarta motiunii si la viitorul ferice al Romaniei?
Televiziunile si opinia publica ar trebui sa fie sensibilizate si mobilizate. Astfel ca printr-o actiune concertata sa se poate interveni, rapid, eficient si legal pentru a preintampina si pedepsi aspru violenta. De toate felurile. Fizica, retorica, psihologica, politica, administrativa. "Dura lex sed lex" sa devina chiar eficienta in fata violentei aflata intr-o alarmanta crestere. Motiunea de cenzura de care se tot vorbeste zi si noapte si caderea Guvernului Tariceanu ni se par un moft. Pleaca unii, vin altii, din aceeasi plamada, ce dreapta, ce stanga, apa de ploaie, mormolocii UTC-ului si gandacarimea emanata din vechea nomenclatura se ciorovaiesc intre ei pentru putere si noi o tragem cu Max Weber si Raymond Aron sau virtutile "Parintilor pustiei". Apa de ploaie, aici nu ne putem astepta la rezultate notabile repede. Poate, peste ani, dupa ce copiii "capsunarilor" de azi vor devenii scriitori italieni sau ingineri spanioli. Atunci. Poate. Acum insa, traim in imediat.
Bataia si violenta NU pot fi mijloace educative, oricat am dori razbunare pentru umilintele sau durerile fizice indurate. Cu putin calm si multa rabdare si o mobilizare-organizare exemplara a opiniei publice am putea sa intervenim eficient. Ca sa dormim linistiti noptile. Si nu cu frica in san, ca nu stim ce ne asteapta a doua zi.

---

Despre autor: