In Romania se practica imbogatirea dupa modelul Estului salbatic.

Pretul imobilelor s-a triplat in ultimii trei ani, dar cand intrebi un oficial daca aceasta explozie are vreun efect asupra inflatiei ti se raspunde sec: "Imobilele nu figureaza in cosul de masurare a indicelui preturilor de consum".


Bun, dar daca nu se masoara nu inseamna ca nu influenteaza. Ludwig von Mises a spus-o raspicat inca din 1912, inaintea lui Milton Friedman: Inflatia este un fenomen monetar. Or, majorarea pretului caselor si terenurilor n-are legatura cu vreun bun sau vreun serviciu produs, daca activele se folosesc doar ca mijloc de stocare a banilor. Mai mult, ritmul scumpirilor de pe piata imobiliara a fost de 15 ori mai inalt decat cel al cresterii economice.


E suficient insa sa se afiseze niste preturi mai mari ca sa provoace inflatie? Nu, pretul trebuie si platit. Apoi, cand banii castigati intra in consum, au potential inflationist. Dar chiar daca vanzatorul economiseste suma - o depune la banca si incaseaza dobanda - tot provoaca inflatie, fiindca genereaza o cheltuiala, iar banca, la randul sau, arunca alti bani in piata pe seama activelor depuse garantie. Oare asta nu se poate adauga la cauzele lichiditatii in exces care determina banca centrala sa sterilizeze o buna parte din masa monetara a tarii?!


Banca Nationala recunoaste ca politica de expansiune agresiva a creditului este cea care a afectat indicatorii macroeconomici (inflatie, deficit de cont curent). Admite ca in 2005, de pilda, depasirea tintei de inflatie a fost cauzata, printre altele, de ritmul de crestere foarte inalt al masei monetare, care nu a putut fi compensat in intregime de scaderea vitezei de rotatie a banilor. Ce vreti mai mult?! Noroc ca in perioada care a urmat leul s-a apreciat agresiv si BNR n-a mai avut motive sa se teama de efectele negative ale inflatiei.    


Cu alte cuvinte, daca initial am dat exemplul unui vanzator, trecand in partea cealalta, la cumparator, se observa ca acesta n-are bani si solicita un credit. Cand banca i-l da, el valideaza pretul umflat al vanzatorului, dupa care, cand banca centrala face bilantul, constata ca expansiunea imprumuturilor a majorat masa monetara si a dus la ratarea tintei de inflatie - ceea ce inseamna ca Mises a avut dreptate.


OK, si ii pasa cuiva de zicerile lui Ludwig von Mises? Pai, cresterea averilor din ultimii ani s-a realizat la noi pe seama scumpirii imobilelor si actiunilor, si nu producand cu banii mai multa carne, lapte, sarma, oua. In loc sa constientizeze ca o asemenea situatie duce la criza, puternicii zilei fac tot ceea ce stiu ei mai bine. Mai departe in topul celor mai importanti investitori se vad companii din Cipru, Elvetia si Antilele Olandeze, ceea ce arata ca iarasi profitul declarat a fost mic si restul formarii brute de capital a plecat in "off shore"-uri. Dar n-a stat prea mult in paradisurile fiscale, fiindca s-a intors sub forma de investitii straine in constructii. Iar in cele din urma, pentru ca procesul sa-si gaseasca pe deplin finalitatea, potentatii scapa de imobile cu ajutorul creditelor de la banci. Tupeul maxim se manifesta cand, pe deasupra, mai cresc si preturile activelor, pentru ca oamenii nostri de afaceri s-au obisnuit sa spele banii in castig - din 6 dolari negri scot 10 euro albi.

De unde au invatat ei asta?! Poate ca de la rusi, care au luat modelul cu scumpirea caselor de la americani, l-au imbunatatit, dupa care ni l-au livrat noua.