Doamna Henriette Ronner-Knip s-a nascut in Olanda, in anul 1821, si s-a stins din viata in 1909, la frumoasa varsta de 88 de ani. Pentru orice om, varsta inaintata devine in sine un motiv de mandrie. Nu-i de colea sa birui un secol. Henrietta e considerata cel mai mare pictor olandez de pisici. Unii o socotesc cel mai mare pictor de pisici din toata lumea. Gloria ei se intemeiaza pe faptul de a fi pictat tot timpul numai si numai pisici. A lasat in urma mii de tablouri cu pisici. Cei mai multi pictori din vremea ei erau specializati in peisaje de iarna, vederi urbane, naturi moarte, pajisti cu vaci, nuduri... Gloria Henriettei vine si din faptul ca nici un alt pictor n-a mai pictat toata viata numai pisici. Artista a castigat o cursa in care a alergat singura. Tablourile ei se vand foarte bine la licitatii, dar nu pentru maiestrie si viziune, ci pentru ca exista un public mare care iubeste pisicile.


Artistii se uita la tablourile celebrei pictorite de pisici de sus, ca la o enorma eroare a veacului al XIX-lea, insa acestea se vand si azi pe bani multi. Uneori, e greu sa faci deosebirea dintre inspiratie, curaj, indaratnicie si prostie. Ceea ce la inceputul carierei de pictor a Henriettei parea sa fie o indaratnicie de prost s-a dovedit a fi curand un fapt de curaj si o chestiune de inspiratie. Unii o numesc chiar cea mai inspirata pictorita de pisici. Pictori de caini, mai ales in Anglia, au fost si mai sunt si azi cu sutele. Cativa barbati-pictori au incercat s-o imite pe Henrietta, dar n-au avut puterea de a se repeta la infinit.


Biografia olandezei ne convinge ca norocul poate sa fie si o problema de staruinta. Cu un talent de mana a doua, doamna Ronner-Knip a obtinut de la viata ceea ce majoritatea artistilor de mana-ntai nu reusesc. Doamna Ronner-Knip s-a specializat pe un subiect considerat, din motive greu de ghicit, penibil. Dintotdeauna, a fost onorant sa pictezi caini si dezonorant sa pictezi pisici. Nu numai cainii au discriminat pisicile, ci si stapanii acestora. Cainele, prin urmare, a avut un rol important in stabilirea unor criterii estetice. Criticii si artistii au imprumutat mult din purtarea cainilor cu pisicile.
Intr-un fel, Henrietta a facut scoala in sensul ca le-a dat imbold unor pictori sa picteze ce au ei chef, nu ce zice lumea ca e bine. Si astfel s-a nascut pictorul de rate, cu faimosul campion mondial al acestui subiect periferic, pe nume Alexander Koster. Neamtul a fost si mai specializat decat Henrietta. El a pictat numai rate albe jucandu-se  fericite pe o balta. Tablourile lui Koster se vand cu sume mult mai mari decat al olandezei deoarece a avut mult talent. Si multi imitatori. S-au nascut asadar pictori de pisici si de rate, se cunosc mari pictori de oi si de vaci, pictorii de caini si de cai au locuri de fruntasi in istoria artei, dar pe gaina n-a pictat-o cu pasiune si respect nimeni. Cum cred c-ati bagat de seama, in acest articol nu e vorba de pisici si rate,
ci de discriminare si cauzele ei.