3 Octombrie 2007
Partidul Social Democrat a avut o evolutie complet atipica in masuratorile de opinie publica incepand din ianuarie 2005. Tiparul cu care ne obisnuisem in trecut era ca puterea scade si opozitia creste, iar alternanta la putere devenise aproape axioma
Partidul Social Democrat a avut o evolutie complet atipica in masuratorile de opinie publica incepand din ianuarie 2005. Tiparul cu care ne obisnuisem in trecut era ca puterea scade si opozitia creste, iar alternanta la putere devenise aproape axiomatica. Era de asteptat ca liberalii si democratii sa se vada erodati de actele guvernarii, iar social-democratii sa noteze cu satisfactie cum ar creste incet-incet pana la urmatoarea campanie electorala.
In ultimii aproape trei ani, insa, acest model de asteptari a fost dramatic contrazis de realitate. PSD a inceput actuala legislatura cu 19 % in ianuarie 2005, iar ADA cu 66%, fenomen deja cunoscut ca efectul de band-wagon. A venit posibilitatea reala de alegeri anticipate in vara anului 2005 (cand dl. Tariceanu a anuntat de doua ori demisia si de doua ori renuntarea la demisie, ori de cate ori intelegea ca dl. Basescu nu l-ar mai fi numit in veci prim-ministru) si aliniamentele politice s-au reluat de parca eram din nou in noiembrie 2004: PSD 34%, ADA 43%. ADA avea cu 10% mai mult decat in noiembrie 2004, efectul evidentei ca Traian Basescu il invinsese pe Adrian Nastase in cursa prezidentiala. Acesta este de fapt impactul unui presedinte asupra electoratului partidului sau - in cel mai bun caz 10%. Oricine ar fi presedintele si oricare ar fi partidul.
Amenintarea cu alegerile anticipate din vara lui 2006 a trecut, iar fiecare dintre cei doi combatanti si-au reluat locurile normale pentru perioada data. In decembrie 2005 - ADA 45%, PSD 28% (oh, Moritz, ce vremuri !).
Anul 2006 este un an negru pentru PSD: matusa Tamara (minus 4 puncte), preconizata alianta cu PRM (minus 5 puncte), racolarile democratilor de primari si consilieri din august 2006 (minus 2 puncte), condamnarea comunismului si integrarea efectiva a Romaniei in UE la 1 ianuarie 2007 (minus 2 puncte) duc PSD la 16 % in ianuarie 2007, iar ADA la un confortabil 46%.
In paralel, Gigi Becali cu partidul sau de vestiar creste, iar PRM cu un C.V. Tudor in pana de inspiratie scade. Dar nu despre ei este vorba acum. Impreuna au 4-6 locuri in Parlamentul European, contributia noastra cinstita la consolidarea democratiei europene.
Evident ca ADA nu putea sta la cele 46% din ianuarie 2007.
Orice grupare electorala care se apropie de mult ravnitele 50% este cuprinsa brusc de sindromul "ameteala de pe urma succeselor", sindrom condamnat de I.V.Stalin ca fiind principala cauza a esecurilor politice in partidul unic. Iar Stalin stia politica. Şi avea multe divizii.
In loc sa devina un partid majoritar - primul dupa 1990 - prin fuziune, absorbtie, acord, memorandum, nota de relatii, aranjamente la Marriot si alte instrumente de cooperare bilaterala - ADA se desface in PD (eliminat de la guvernare) si PNL, acesta la randul sau desfacut in PNL si PLD. Daca dvs. ati pierdut sirul, imaginati-va ce migrene au cancelariile celor 26 de state membre ale UE care analizeaza realitatea politica romaneasca.
Nu de alta, dar Romania are un vot in Consiliul European si 35 in Parlamentul European.
ADA se divizeaza, dar nu se desface si juridic - subventia de cateva sute de mii de euro pe an este mai importanta decat maruntele divergente politice sau posturile in guvern. ADA va ramane valida pana in apropierea alegerilor parlamentare, cand bugetele de campanie vor face subventia inutila.
Cand se masoara ADA desfacuta in PD, PNL si PLD se observa ca ierarhia este alta decat cea din momentul formarii Aliantei: PD este de trei ori mai mare decit Stolojan I (PNL) si Stolojan II (PLD) la un loc. Cu suplimentul de 10% adaugat ADA de referendumul pentru suspendarea presedintelui Basescu, PD are 42%, PNL 12 % si PLD 3 % in august 2007. PSD se reface repede dupa lovitura de maciuca din mai si revine la 17 %, cu care de fapt incepuse anul 2007.
Urmeaza intalnirea de la Bran din august 2007.Exact ca si intalnirea din august 2005 a celor patru mari politicieni ai neamului (C.P. Tariceanu, E. Boc, Marko Bela si D. Voiculescu), unde se decide ca prioritatea politica a coalitiei de guvernare este inlocuirea lui A. Nastase si N. Vacaroiu de la conducerea celor doua camere ale Parlamentului, la Bran se decide ca se depune motiune de cenzura. Logica de la Bran este probabil martiana, ca aristotelica nu e. Am dat pensii, vrem guvernarea. Şi pe Mircea Geoana prim-ministru, caci - de obicei - primii ministri sunt expulzati din partide (P. Roman, V. Ciorbea, R. Vasile, T. Stolojan, A. Nastase, urmeaza Tariceanu si Blaga). Banda celor patru de dreapta nu a reusit in septembrie 2005 decat sa ofere PSD un confortabil 34%. Banda celor patru de stanga (sau famiglia) va reusi oare mai mult?
Daca trece motiunea, PSD intra in campanie infrant pentru ca prim-ministru va fi oricine altcineva decat M. Geoana (apud Traian Basescu, Opere alese, editia revizuita). Daca nu trece motiunea, PSD va intra in campania Euro 2007 infrant ca a ametit lumea doua luni de zile cu niste calcule despre castigul lui Ogica de la OTV.
O toamna linistita, lunga si bogata in roadele pamintului...

Despre autor:

Curierul National

Sursa: Curierul National

Abonează-te pe

Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.