Zilele acestea, la Sibiu se joaca spectacolul „Faust", dupa scenariul si in regia lui Silviu Purcarete. Spatiul ales de mai bine de un an pentru reprezentatii este o hala dezafectata, „Simerom", stranie si provocatoare, in acelasi timp.

Zilele acestea, la Sibiu se joaca spectacolul „Faust", dupa scenariul si in regia lui Silviu Purcarete. Spatiul ales de mai bine de un an pentru reprezentatii este o hala dezafectata, „Simerom", stranie si provocatoare, in acelasi timp.

O hala de sfarsit si de inceput de lume, tot asa cum este istoria in sine, precum si cea vazuta de regizor. Probabil ca, la anumite varste si experiente, ispita diavoleasca care trezeste in mod parsiv suma neputintelor din fiecare, care conduce, spectaculos, omul pe drumul pacatului greu, cheia tentatiei in sine atunci cand sirul lui „nu mai pot" aduna tot mai multe elemente pot sa fie mai degraba perspective abstracte. Filosofie pura. Speculatie a mintii.

Cand incepi sa-i dai tarcoale lui Faust cautand sa intelegi mecanismul cedarii cumva mai din apropiere - fiindca parca, parca te paste si pe tine - a acelui „ceva" sau „cineva" care poate sa-ti mai dea o data, pentru ultima data, gustul cunoscut al voluptatilor, care poate sa-ti ridice bariera limitelor si a notiunii de timp, lucrurile capata un dramatism foarte palpabil, dureros de concret. Cred ca asta se simte puternic in aceasta interpretare a lui Faust, asa cum il citeste si il intelege un mare artist, Silviu Purcarete. Impactul spectacolului este foarte puternic.

Nu poti sa iesi uscat, neconsumat, neatins profund, neurmarit de imagini fabuloase, de anvergura spectaculosului, dar si de minutiozitatea detaliului dintr-un gest, dintr-un costum, din machiaj, dintr-o nota, dintr-un sunet sau o lumina care poarta aroma tristetii, a melancoliei putintelor si neputintelor, a senzatiei de descompunere.

„Desertaciunea desertaciunilor, toate sunt desertaciune". O singura conditie este necesara ca sa ai acces la ce se propune: sa urmaresti spectacolul lui Silviu Purcarete si nu „Faust-ul" personal.

O echipa de mari profesionisti a lucrat cu Purcarete pe o mana, facand ca realitatea si fictiunea sa-si topeasca frontierele: scenografii Helmut Sturmer si Lia Mantoc, compozitorul Vasile Sirli. Helmut Sturmer construieste o lume in fiecare element de decor, in fiecare pictura murala.


Despre autor:

Adevarul

Sursa: Adevarul


Abonează-te pe

Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.