Cu o luna si jumatate inaintea alegerilor europene, Europa lipseste cu desavirsire din dezbaterea politica romaneasca.

Cu exceptia aprecierilor partizane privind capacitatea de absorbtie a fondurilor comunitare - dincolo de aparentele europene, totusi un subiect de politica interna - nimic european nu se discuta, darmite sa se si dispute. In privinta Europei, partidele romanesti pastreaza o discretie suspecta. Parca hipnotizata, politica romaneasca se concentreaza doar in jurul motiunii de cenzura. Si, oricare va fi rezultatul acesteia, Europa va fi prima sa victima. Noul context european releva astfel, in ajun de confruntare, dincolo de fractura sociala a tranzitiei, dincolo de fractura politica amplificata de dinamica posttranzitiei,ca a aparut o noua fractura, in acelasi timp civica si europeana. Daca intre cetateni si institutiile romanesti prapastia avea deja istoria sa, noua fractura risca sa indeparteze romanii si de institutiile europene. Si cum acestea sint prin natura lor putin accesibile, deficitul democratic initial al UE risca sa se transforme pentru romani intr-un autentic handicap competitiv.

Derutat sau revoltat, indiferent sauscirbit, electoratul nu va mai putea sa se racordeze la temele europene dupa o cura intensiva si brutala de politica interna de factura indoielnica. Iar calitatea democratiei depinde, in primul rind, de calitatea disputei politice. Fara disputa, fara relevarea diferentelor ideologice, Europa apare ca un bastion tehnocrat, indiferent la nevoile colectivitatilor. Or, constructia europeana nu a fost rezultatul unui demers tehnic, ci al unui proiect ideologic aflat astazi in impas. Si daca, atita vreme cit aderarea era doar un surogat de interes general asumat printr-un consens fortat de toate fortele politice, absenta dezbaterii mai avea o scuza, acum ea nu poate fi decit contraproductiva.

Abordarile doctrinare asupra Europei nu au fost comunicate din vreme electoratului, astfel incit acesta nu are cum sa aleaga. Alegerile in necunostinta de cauza sint o loterie, si deja experienta politica interna a dovedit ca la loteria politica romaneasca exista un perdant constant: poporul.

A repeta spectacolul la alegerile europene este nu doar cinic, ci si periculos. Intretinerea confuziilor privind UE poate alimenta si legitima populismul antieuropean. Caci temele europene, complexe si de multe ori consensuale, nu sint neutre din punct de vedere ideologic. Iar proiectele si valorile care au stat si stau la baza proiectului european nu sint - nici nu aveau cum sa fie - familiare romanilor. Pentru a trece de la eurooptimismul debordant, dar putin informat, al preaderarii, la un europenism constient si structurat, ar fi nevoie de un efort concertat de formare si informare. Iar partidele, mai mult decit alte institutii publice, ar avea aici un rol de jucat. Dincolo de functia de recrutare a alesilor, indeplinita oricum cu mare greutate in cazul alegerilor europene, partidele mai sint, sau ar trebui sa fie, si actori esentiali in educatia politica a electoratului. Or, daca un eveniment precum campania electorala va fi ratat, sansele de a aduce temele europene in atentia electoratului roman se vor diminua. Iar la urmatoarele alegeri europene, in iunie 2009, romanii vor fi vlaguiti de prelungitul maraton electoral si nu se vor mai putea concentra. Fara a avea accesul liber si egal la aceste informatii, romanii vor improviza strategii pentru a se adapta contextului. Unii vor reusi, cei mai multi, nu. Si vom fi risipit astfel un deceniu in Europa.