Premiul Nobel pentru Chimie 1902   Ce se poate intampla cand esti un tanar de 17 ani, tatal tau vrea sa devii om de afaceri pentru a-ti lasa mostenire afacerea cu cherestea a familiei, iar tu visezi sa faci studii in domeniul fizicii, in vreme ce destinul iti pare pe de-a-ntregul potrivnic? Sa pui intrebarea corecta inseamna sa ai deja raspunsul: poti ajunge chiar sa castigi ­premiul Nobel in Chimie.   PARCURS. Totul a inceput dupa ce tatal, om de afaceri, se con­vinge practic ca fiul sau Emil "era prea prost pentru a conduce o afacere" incurajandu-l astfel sa-si construiasca o cariera studiind stiintele exacte. Visul din adolescenta parea ca nu este pierdut si Emil urmeaza seminarii de fizica si minera­logie pana cand, transferandu-se la Universitatea din Strasbourg, profesorul Adolf von Maeyer ii schimba invariabil domeniul de studii si descoperiri: chimia.  CERCETaRI. In adolescenta, Emil a suferit de gastrita. Intamplarea face ca, ani mai tarziu, diploma de doctorat si decoperirile care i-au adus Nobelul sa aprofundeze chiar structura organica a diferitelor alimente si substante naturale. Tot ocupatia academica il tine aproape de natura, plimbarile sale in Padurea Neagra oferindu-i si locul pentru studiul enzimelor si substantelor chimice din licheni. Viata de familie nu ii aduce nici un "premiu", moartea neasteptata a sotiei si pierderea a doi fii in primul razboi mondial fiind traume umane, care l-au afectat profund. Destinul lui Emil Fischer, tanarul german nascut in 1852, s-a incheiat la inceput de secol XX (1919), lasand lumii intregi bazele de studiu al componentelor ADN. Chimistul revolutionar Emil Fischer a primit in 1902 premiul Nobel pentru studiile sale asupra structurii zaharurilor si a componentilor purinici. Recunoasterea sa la nivel mondial se datoreaza studiului care a demonstrat ca substante precum adenina, xantina, cafeina, acidul uric si guanina apartin aceleiasi familii de substante, pot fi derivate unele din celelalte si provin din aceeasi substata, denumita de Fischer, in 1884, purina. In 1888, descopera lega­tura dintre glucoza, fructoza si manoza, stabilind apoi configuratia stereochimica a tutu­ror zaharurilor cunoscute. Munca sa a inceput cu studiul vopselelor pe baza de ftaleina, a urmat cercetarea aminoacizilor si s-a incheiat cu descrierea enzimelor din licheni.   CV Data nasterii 09.10.1852 Locul nasterii - Euskirchen, districtul Klön, Germania cariera 1871 - Studii de chimie la Universitatea din Bonn. 1872 - Doctorat in fluorescina si orcin-ftaleina, Universitatea Strasburg analitica, Universitatea din München. 1881 - Profesor de chimie la ­Universitatea din Erlangen. 1888-1892 - Profesor de chimie la ­Universitatea Würzburg. 1892-1919 - Sef al Catedrei de chimie din cadrul Universitatii din Berlin. 1919 - se stinge din viata.   Este considerat unul dintre cei mai mari chimisti organici, iar pentru descoperirea si studiul substantelor precum purina, Fischer a primit distinctia oferita de fun­datia Nobel.