Recent am fost intrebat de un ziarist cum a fost posibil ca in Revista Romana de Studii Internationale sa apara in 1986 un articol critic la adresa mecanismelor economice din "tarile socialiste", care pleda pentru reforme de piata. Acel articol provocase venirea la Bucuresti a corespondentului lui Washington Post pentru Europa de Rasarit (cu care nu m-am putut intalni) si fusese comentat la Radio Europa Libera. Fiind impreuna cu bunul meu prieten, Vasile Pilat, autorii acelui studiu, ofer o explicatie, pe care am evocat-o si in fata studentilor la universitati din Europa si SUA, unde am conferentiat. Am abordat problematica generala a "sistemului economic socialist", nefacand referire speciala la Romania; am adaugat la analiza noastra observatii ale unor economisti din tari vecine, inclusiv din fosta Uniune Sovietica (mai ales scoala de la Novosibirsk, condusa de T. Zaslavskaya si A. Aganbegyan) si am introdus unele citate din Ceausescu. Am facut apel la asemenea citate si in alte articole (in care am sustinut mecanisme de piata in Romania) pentru a le face mai comestibile.


O modalitate de a scrie/critica era utilizarea unui limbaj foarte tehnic, specific analizelor macro si micro serioase. Asa au fost studiile privind absorbtia interna si echilibrul extern, care au aparut in Revista Economica (nr. 45/1982; nr. 28/1983, nr.44/ 1983) si Teorie si Practica Economica (nr. 4/1985 si 2/1986). Mesajul studiilor a fost semnalat in presa economica din Ungaria, aparand intrebarea daca ce scrie Daianu nu anunta reforme la Bucuresti.


In analiza care utiliza modelarea, metode cantitative, am recurs la eufemisme, la inovatii terminologice, care sa efateze la suprafata mesajul. In Viitorul Social nr. 6/1987 mi s-a publicat "Echilibrul si Performanta Sistemelor Economice", unde am cautat sa arat ca economiile socialiste se confrunta cu o "restrictie structurala de oferta", ca deficitul de resurse este permanent, ca este nevoie de reforme. In Ungaria, Janos Kornai folosise notiunea de penurie (shortage) construind o intreaga teorie. M-am ferit sa folosesc acest termen si am recurs la sintagma mentionata; analiza era foarte tehnica, existand si varianta in engleza.


Studiul "Cresterea economica si raportul de schimb extern - un model de crestere oneroasa" (Revista Economica, nr. 20, 1985) a incercat sa demonstreze natura pauperizanta a politicii de plata rapida si totala a datoriei externe. In loc de "pauperizanta" am folosit adjectivul "oneroasa", gandind ca este mai putin ofensiv. Am utilizat un model bisectorial (clasic in teoria cresterii economice), impartind economia intr-un sector ce produce bunuri "tari" si altul cu bunuri "moi". Concluzia era potrivit logicii unui faimos studiu al lui Jagdish Bhagwati din 1957 ("Immiserising Growth"). Acel studiu al meu si altele au motivat Comisia Economica ONU pentru Europa sa imi solicite in 1988 un raport privind economia romaneasca; cum nu am ajuns sa trimit/prezint analiza la Geneva este o poveste in sine.


Drept este ca am beneficiat de sprijinul unor persoane, care au ajutat ca analizele sa fie publicate (regretatul Corneliu Bogdan la RRSI, Dna Maria Popescu la RE). Limbajul tehnic l-am invatat din carti de economie pe care, student fiind, le-am gasit la Biblioteca Americana (un "Alma Mater" de suflet al meu); aici am dat de P. Samuelson, M. Friedman, Hayek, W. Baumol, R. Okun si altii.


Am folosit si ceea ce spuneau eurocomunistii italieni despre "Socialismul real" in Rinascita, Critica Marxista etc. Un volum coordonat de Dna Sorica Sava a cuprins un eseu al meu, care facea referiri la Pietro Ingrao, Romano Ledda, Giorgio Napolitano, Giorgio Amendola etc; eseul batea saua pentru a pricepe calul.


Critica sistemului a facut un Tiberiu Schatteles intr-o bijuterie de carte economica "Previziunea Economica", care a aparut acum mai bine de trei decenii. Ihor Lemnij, in "Fenomenul Tehnic",  a vorbit, chiar daca nu explicit, despre incapacitatea genetica a sistemului de a genera progres tehnic. Iar academicianul Aurel Iancu a scris doua carti ("Eficienta Economica Maxima", "Modele de Crestere Economica"), care erau rara avis intr-o tara in care literatura economica autentica nu prea exista. Dar aceste pilde sunt putine. Pentru noi, dezbaterile intre economistii din Ungaria, chiar din Polonia sub legea martiala, erau un tel greu de atins in acei ani.


PS. Scrierile mele din deceniul 1980-1989 l-au impresionat pe economistul si sovietologul american Abram Bergson, ceea ce a facut sa primesc o bursa de cercetare la Harvard in 1990. Ele au fost reunite in teza de doctorat "Functionarea economiei si echilibrul extern", careia i s-a decernat premiul Academiei, P.S. Aurelian, in 1992.