Opinii in contrasensPrizonieri lipsiti de noroc

In timpul razboiului antisovietic, romanii au capturat in jur de 96 prizonieri rusi. De fapt, au capturat mult mai multi, dar pe cei ce prisoseau i-au transferat germanilor. Transferul nu prea era in conformitate cu legile internationale de purtare a razboiului, dar asta era situatia. Romania putea hrani numai un numar limitat de captivi. Si acesti prizonieri au ridicat Romaniei tot felul de probleme. Noaptea, unii sareau la gatul comisarilor politici sovietici si a trebuit sa fie despartiti. Astfel, au fost adunati intr-un lagar la Timisoara. Cei cu credinta in Dumnezeu, la fel, solicitau o biserica si li s-a construit una, in lagarul de la Calafat. Ofiterii superiori au fost masati la Timisoara, si asa mai departe. Cei mai fericiti au fost prizonierii provenind din Bucovina si Basarabia, in jur de 19000 mii de oameni, care au fost lasati toti la vatra, ca sa-si vada de gospodarii si familie. In sfarsit, grosurile au fost adunate in lagarele de la Slobozia-Maia, Romula Romanati, Budesti-Ilfov si alte centre.
In iulie 1942, a vizitat lagarele Chapuissat, de la Crucea Rosie internationala, si a fost multumit de ceea ce a vazut. Raportul lui a aparut in buletinul lunar al Crucii Rosii Internationale si era magulitor pentru romani. Cele mai detaliate informatii i le-a furnizat lui Chapuissat colonelul prizonier Evghenii Ivanovici Maslov, internat la Timisoara de Serviciul Special de Informatii. Multi prizonieri lucrau pe la diferiti mosieri, la muncile campului, si nu toti mosierii se purtau onorabil cu ei. Atunci, Ion Antonescu a ordonat ca aceia care se bucurau de un rau tratament sa fie scutiti de munca si readunati in lagare. De un tratament special s-a bucurat printul Bahaudin Efendiev, seful politiei din Caucaz, cazat la Constanta. Alt favorizat al soartei a fost colonelul Filatoff, fost comandant al garnizoanei din Plovdiv, care luptase ca voluntar in armata sovietica.
In octombrie 1942, maresalul Ion Antonescu nu a ezitat sa-i multumeasca functionrului international Chapuissat pentru osteneala prestata si l-a asigurat ca pentru armata romana este sfant "respectul unor reguli de civilizatie care nu pot sa fie suprimate de starea de razboi" si i-a mai spus ca felul in care se comporta armata romana pe campul de lupta reprezinta "ceea ce, de fapt, nu este decat o datorie cuprinsa in legile internationale, in cutumele razboiului si in traditiile unei civilizatii". Nu intamplator, nici la procesul de la Nurnberg Romania nu a fost negativ apreciata pentru cum se comportase in razboi si nici macar pocurorul sovietic din completul de judecata nu a avut motive sa reproseze ceva armatei romine pentru felul in care ii tratase pe prizonierii rusi.
Adevaratul calvar ii astepta pe acestia abia dupa ce au fost repatriati in Rusia sovietica. Au fost acuzati de tradare, pentru simplul fapt ca se predasera romanilor, intr-o situatie limita, au fost deportati in Siberia sau supusi la munci infernale. Nici macar familiilor nu li s-a ingaduit sa-i vada. Familii care erau demult destramate. Asta era Rusia sovietica a acelor ani, pentru fostii prizonieri lipsiti de noroc.

---

Despre autor: