Dl Tariceanu, alaturi de toti liderii PNL, afiseaza o serenitate aproape budista in privinta motiunii de cenzura care vrea, cu mari sanse de reusita, sa le darime Cabinetul. Au dreptate.

Motiunea PSD nu este despre guvernare si, cu atit mai putin, despre PNL. S-a spus, corect, ca este un fel prin care PSD incearca sa-si rezolve problemele interne. S-a mai spus, corect, ca motiunea va proba trainicia sforariilor care au condus politica romaneasca vreme de 17 ani. In fine, s-a mai spus ca motiunea grabeste sfirsitul unuia dintre grupurile din PSD - care anume, vom vedea dupa vot. Asadar, desi conduce un guvern nereprezentativ politic si cu multe puncte nevralgice, dl Tariceanu pe buna dreptate poate considera ca nu prestatia guvernului sau este determinanta pentru votul parlamentarilor din 3 octombrie. Acest fapt mi se pare foarte grav. Abia aici ne dam seama ca motiunea e o mare pacaleala.

In ochii romanilor, de multa vreme, tara lor este un spatiu complet lipsit de responsabilitate. Se stie, in Romania nimeni nu raspunde pentru nimic. Politicienii vorbesc din gusa despre raspunderea lor politica. De pilda, face azi un parlamentar o prostie. Incepe scandalul. El ne asigura ca va raspunde, peste ani, la alegeri. Adica, evident, nu va raspunde deloc. Apoi, legile au fost anume croite pentru a instaura raspunderea colectiva. O decizie proasta a unui primar se acopera cu o decizie de Consiliul Local (pe care, eventual, il controleaza) si gata. Il iei la intrebari pe primar, te trimite la Consiliul Local. La fel, fostii prim-ministri care au calcat in strachini iti vor spune ca hotaririle de guvern angajeaza responsabilitatea colectiva a membrilor Guvernului. Poftim de trage la raspundere Guvernul! Raspunderea colectiva este o abstractiune care inseamna, practic, evadarea de sub imperiul responsabilitatii. Vreti un exemplu concret? Legea de privatizare a Petrom. Am aflat, tirziu, cit de paguboasa a fost. Dl Nastase aminteste, corect, ca e o lege votata de Parlament. Mai mult, am aflat ca Parlamentul a votat-o in orb, caci clauzele devastatoare ale privatizarii erau secrete. Pe buna dreptate, Parlamentul trebuie sa raspunda tocmai pentru lipsa crasa de responsabilitate. Poftim de trage la raspundere Parlamentul! Este, vorba cintecului, vinare de vint.

Romania are nevoie urgenta de o infuzie de responsabilitate. O responsabilitate integrala, radicala, in temeiul careia, vorba lui Luther, politicianul sa raspunda concret si imediat nu doar pentru ceea ce zice, ci si pentru ceea ce nu zice. Odata ajunsi la aceasta concluzie, sintem obligati sa privim jocul politic, toate manevrele din jurul puterii, din aceasta perspectiva si nu din alta.

Pina una-alta, singurul om politic responsabil este dl Basescu. E singurul care nu se teme sa raspunda pentru ceea ce face, ceea ce spune, ceea ce crede, ceea ce este. E fals ca dl Basescu nu se teme de electorat pentru ca sta bine in sondaje. E exact invers: dl Basescu sta bine in sondaje pentru ca nu se teme de electorat.

Lipsa responsabilitatii indica o afectiune grava. O vorba a lui Henry Kissinger, un om mult apreciat pe malul Dimbovitei fara sa se stie bine de ce, spune: „Multi oameni cred ca responsabilitatea e o povara greu de purtat. Dimpotriva, iresponsabilitatea e o povara greu de purtat, pentru ca iti da un coplesitor sentiment de impotenta".