La inceputul anilor '80, Directia a III-a de contraspionaj a deschis un dosar de urmarire informativa pe numele Ugo Merola, crainic al Radiodifuziunii Romane si agent al spionajului romanesc. Insa si al serviciilor secrete italiene ori albaneze. In respectivul dosar nu era vorba doar despre spionaj, ci si despre coruptie la nivel inalt in cadrul Sectiei de relatii externe a CC al PCR. Sursa principala a celor de la contraspionaj purta numele de cod LIVIU si e foarte probabil sa fi lucrat chiar in sediul central al PCR. Numele sau nu a fost dezvaluit niciodata, iar documentele din care s-ar putea afla identitatea sa reala sunt inca secretizate. Deducem ca LIVIU s-a bucurat de cea mai inalta protectie din partea contraspionajului. Era si firesc. In toata tevatura au fost amestecati rezidenti ai ambasadei noastre din Italia - spioni mai pe intelesul tuturor, si lideri importanti ai partidului, cum ar fi, de pilda, Stefan Andrei, responsabil cu relatiile externe ale PCR. Pe scurt, Securitatea a jucat pe muchie de cutit in aceasta incalcita poveste, neelucidata total nici in ziua de azi.

In anii '70, delegatiile romane care participau la intruniri ale Partidului Comunist Italian (PCI), de pilda, congresele comunistilor din peninsula, erau insotite de un anume Ugo Merola, redactor al Radiodifuziunii Romane. Intotdeauna, acesta era prezentat chiar si rezidentilor de la Milano drept urmas al gloriosilor comunisti italieni. Cand auzeau asta, agentii Centralei de la Bucuresti ramaneau cu gura cascata. Multi dintre ei stiau foarte bine cine e Ugo Merola si cand a fost recrutat de catre Directia de Informatii Externe (DIE). Numai ca rezidentii, dar chiar si ambasadorul de la Roma, primisera indicatii precise din tara: Ugo Merola trebuia sprijinit in tot ce face. Unul dintre protectorii redactorului era chiar Stefan Andrei, mai mare in acea perioada peste sectia de relatii externe a partidului. Situatia era insa paradoxala. Pe de o parte, DIE il banuia pe Merola ca lucreaza si pentru serviciul secret Italian, iar, pe de alta, inalti activisti de partid, precum Constantin Vasiliu, adjunct al sectiei de relatii externe a PCR, Ghizela Vass, tot de la relatii externe, ori chiar Stefan Andrei, faceau zid in jurul redactorului Radiodifuziunii Romane si, conform documentelor Securitatii, acestia „nu permiteau critici sau observatii asupra lui“.
Ghizela Vass a fost, la un moment dat, una dintre activistele indepartate de catre Ceausescu dintr-un post inalt. Dar nu pentru ca avea puternice legaturi cu NKVD ori pentru ca, la inceputul anilor '40, luptase pentru eliberarea basarabenilor de sub „jugul burghezo-mosieresc romanesc“, ci pentru ca era evreica.
Ca o paranteza, nepotul ei, Bogdan Olteanu, presedintele Camerei Deputatilor, a mostenit abilitatea Ghizelei pentru politica. Insa, ironia sortii, el nu mai lupta acum pentru comunizarea Romanei, precum bunica in trecut, ci doreste instaurarea capitalismului.

Agentul temutei Sigurimii
Dar sa ne intoarcem la Ugo Merola. De ce era acesta protejat de catre inalti activisti PCR? De ce Ghizela, de pilda, nu permitea critici la adresa lui Merola? Pentru ca redactorul de la radio avea relatii si cu sovieticii, de care activista ramasese strans legata? Greu de spus.
Italianul Ugo Merola a venit in Romania din Albania la inceputul anilor '50. Dorea sa frecventeze cursurile Facultatii de Drept din Bucuresti. N-a trecut mult si a fost angajat la radioul national pentru a lucra la emisiunile propagandistice in limba italiana. Asta si pentru ca in autobiografie scrisese ca s-a nacut in Italia si ca e membru al Partidului Comunist Italian. In 1960, Merola si-a recapatat cetatenia italiana, dar, totodata, a intrat si in atentia Directiei de Informatii Externe, care l-a recrutat. Italianul avea deja destula experienta. In Albania fusese informatorul temutei Sigurimii, politia politica a dictatorului Enver Hodja, careia ii turnase pe etnicii italieni din aceasta tara. Acolo, omul nostru nu fusese doar un delator de duzina, ci un agent bine vazut de catre ofiterii albanezi, pentru ca reusise cu succes sa coordoneze o intreaga retea de informatori.

Spionaj si trafic de influenta
E greu de spus acum care au fost toate aspectele colaborarii dintre Ugo Merola si DIE, insa se stie cu precizie ca era plasat de catre spionajul romanesc pe langa ambasadorii Italiei la Bucuresti.