Scoala ca umilinta

Se stie ca pedagogia, scoala in general, are menirea sa stopeze agresivitatea si cresterea in volum a "prostiei sociale". Aceasta din urma "decupleaza inteligentele active, sugruma critica de jos si incurajeaza selectia nonvalorilor".

"Prostia sociala" are propria-i elita, structurata pe masura ce "turma se alcatuieste: magarul isi ia doctoratul si devine ganditor, cainii isi iau licenta in drept, primesc pistoale si dreptul de a se considera lupi: lupi geto-daci. Limba devine limbaj si limbajul latratura. Aplauzele si uralele inlocuiesc opinia publica si liberul arbitru", dupa cum ne povesteste scriitorul I.D. Sirbu.

Ar trebui insa sa ingrijoreze si degradarea umana a celor care se ocupa de educatia copiilor nostri. Cand salariul mizerabil nu acopera facturile restante, nu mai exista dorinta de a vorbi despre Balzac la literatura universala sau despre cotiledonate la biologie. Saracia perpetuata a distrus structura morala si intelectuala a dascalilor. Fara voia lor. Inceputul se cunoaste, a fost acela al pedagogiei socialiste care trebuia sa fabrice "omul nou", "care este" iar pe val.

"Adevarurile" care ies dintr-un inspectorat scolar sunt mai monstruoase decat dinozaurii epocilor trecute. Mergeti sa le vedeti chipurile, „sa-i cantariti ca oameni. Ei au acum in mana sufletele intregului tineret, de ei depinde viitorul nostru, prin ei pierim ca spirit si cultura". Acesta poate fi un raspuns concret asupra bulibaselilor didactice si organizatorice de la bacalaureat si variate teste nationale, admiteri etc. Nu stie stanga ce vrea dreapta.

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe