Opinii in contrasensPrizonieri de trei culori

In timpul razboiului dintre germani si iugoslavi, maresalul Ion Antonescu a cerut germanilor sa-i fie predati toti prizonierii de origine romana. Au fost internati la Giurgiu si, dupa ce s-au intremat cat de cat, au plecat spre gospodariile lor prin Timisoara, fiind vremea culegerii granelor. Un episod mai interesant s-a consumat mai tarziu, cand Milos Gelitovici, Vladimir Radetki si Voislav Jivcovici au fost nevoiti sa aterizeze in Romania, pe aerodromul din Mamaia. Spre sfarsitul captivitatii, in timp ce se aflau in lagarul prizonierilor americani, Ion Antonescu le-a dat voie sa se angajeze la o intreprindere romaneasca si sa castige si ei ceva bani. Nu pentru intretinerea proprie, pentu ca aceasta le era asigurata de armata romana. Au mai cazut in mainile romanilor Voin Sreten Panaitovici, evadat din Germania, sergent major activ din aviatie, si Jiva Ivanovici, retinut la Tighina.
Alta a fost situatia prizonierilor de origine cehoslovaca. Acestia erau demult integrati in viata sociala romaneasca. La un moment dat, au infiintat o Legiune cehoslovaca, menita sa lupte cu rusii. Insa initiativa le-a fost descurajata de Ion Antonescu, care le-a spus ca aceasta datorie revine armatei romane si, eventual, le va cere sprijinul. La 19 ianuarie 1943, politia din Turda a identificat si arestat pe muncitorii Mihail Pintu, Mihail Rakakcs, Ludovic Bara si Elemer Ban. Lasand deoparte faptul ca trecusera clandestin frontiera, erau banuiti ca ar fi comunisti, culpa grava la data aceea. Profitand de slabiciunea autoritatilor romanesti, si altii treceau frontiera fara sa le pese de consecinte. Armata a decis sa puna capat acestei situatii inadmisibile pentru statul roman si a supraveghiat frontiera cu mai multa atentie. Cei prinsi la Turda, au intrat intr-un strans contact cu prizonierii rusi care lucrau la cariera din Sandulesti, si propagau impreuna idei comuniste printre ceilalti prizonieri. Nu au suportat niciun fel de represalii.
Alta a fost soarta romanilor aflati in captivitate ungara. Au fost dusi pe frontul de est, de unde putini s-au mai intors. O situatie speciala au avut-o si evreii care fugeau de sub ocupatia ungara. Initial, Ion Antonescu a emis un decret prin care cerea ca toti evreii care treceau clandestin frontiera sa fie impuscati pe loc. Dar nimeni nu i-a ascultat ordinul si decretul a cazut treptat in desuetudine. De la Turda, acesti evrei plecau la Bucuresti, unde Iuliu Maniu le distribuia carnete de membrii ai Partidului National Taranesc, reusind sa-i integreze si pe acestia in societatea timpului. Uneori au reusit, alteori nu, dar nu s-au indurat sa abandoneze acest procedeu.
Nu putini sunt evreii trecuti prin acel calvar, care revin aici an de an, pentru a-si aminti momentele tragice traite candva si pentru a aprinde o lumanare la mormantul celor cazuti. In fapt, toti acestia aduc un omagiu romanilor, care au refuzat solutia germana si au preferat sa fie oameni.

---

Despre autor: