Miturile realitatii si realitatea miturilor

La 17 ani de la Revolutie si dupa acceptarea in structurile europene si euro-atlantice, in societatea romaneasca inca se judeca in alb si negru, dupa principiul "nu esti cu noi, esti impotriva noastra". Un exemplu de incapacitate funciara, asociata cu lipsa vointei politice de a inchide un anumit capitol istoric, comenteaza intr-o analiza complexa dr Liviu Turcu.


Intr-o lume in care superficialul, senzationalul si manipularile de culise domina copios viata politica romaneasca, adevarul, ca unul dintre punctele de referinta fundamentale pentru viata politica a unei societati democratice, continua sa ramana o Cenusareasa aflata intr-o perpetua suferinta si marginalizare. Drept rezultat, o mare parte a romanilor traiesc si sunt stimulati continuu sa o faca intr-un fals univers socio-politic de tip Potemkin.

Ultimele luni au marcat deja apogeul polarizarii societatii romanesti la cote nemaiintalnite cand totul, dar absolut tot ceea ce se intampla in viata politica, se raporteaza la "batalia" dintre grupurile de interese ale presedintelui Traian Basescu si premierul Calin Popescu Tariceanu. O batalie in care caracterul acut al conflictului promoveaza cu asiduitate exclusiv judecati in alb si negru. Modelul este pe cat de simplu, pe atat de primitiv, reducandu-se la sintagma "daca nu esti cu noi esti impotriva noastra, o a treia cale nu exista". Sa revii dupa 17 ani de "constructie democratica" si acceptarea in structurile europene si euro-atlantice la o asemenea abordare de tip bolsevic este intr-adevar o performanta unica. Situatia reflecta nu numai restantele clasei politice pentru rezolvarea temelor majore mostenite de la fostul regim, dar si incapacitatea funciara asociata cu lipsa vointei politice de a inchide un anumit capitol istoric si concentrarea eforturilor de modernizare asupra prezentului si viitorului.

In acest context am decis, in spiritul clasic al "luptei cu morile de vant", sa propun opiniei publice ocazia de a reflecta in mod onest la nocivitatea judecatilor dogmatice in alb si negru si necesitatea instaurarii fie si tardive a judecatilor nuantate aplicate pe cazuri concrete si nu la en-gros. In caz contrar, nu numai ca vom fi victimele facile ale tuturor manipulatorilor de orice culoare politica, dar vom asista la un proces general de alienare cu efecte extrem de nocive pe termen lung la adresa insesi fibrei morale a acestei natii.


INTRE SOARTÃ… SI DESTIN. Am ales metoda analitica a unui "studiu de caz", aflat azi in preocuparea mass-media, intrucat reprezinta o rara, dar fructuoasa oportunitate pentru a intelege mai bine cat de complexa este realitatea istorica mostenita mai ales la nivelul destinelor celor ce au trait intr-o societate de tip totalitar. Analiza este o intentie onesta complet obiectiva si fara nici un fel de alinieri la confruntarile politice de azi. Subliniez in mod deosebit acest lucru pentru a evita de la bun inceput interpretarea facila de a ma plasa fie de partea sustinatorilor, fie de partea incriminatorilor. Opinia personala o voi exprima cu un alt prilej si in cu totul alt context. Procedand in acest mod fiecare dintre cititori va avea prilejul de a judeca la modul personal cazul propriu-zis cu atat mai mult cu cat va fi obligat sa se pronunte prin exercitarea dreptului de vot la apropiatele alegeri euro-parlamentare. O ocazie in acelasi timp de a-si construi sau completa propriul sistem de referinta in judecarea corecta, in spiritul adevarului a ceea ce i se serveste zilnic pe scena politica.


A FI SAU A NU FI EUROPARLAMENTAR: "cazul" Daniel Daianu. Iata despre ce este vorba: cu putin timp in urma, PNL a anuntat ca in fruntea listei candidatilor pentru alegerile euro-parlamentare se afla dna Renate Weber si dnul Daniel Daianu. Ambii nu ocupa in prezent nici o functie oficiala guvernamentala sau in cadrul partidului. Este de presupus ca au fost propusi drept candidati in virtutea faptului ca sunt personalitati ale societatii civile si, mai corect, ca urmare a faptului ca nici unul dintre liderii potential eligibili ai PNL nu doresc sa paraseasca prima scena politica a tarii pentru cea de la Bruxelles. Cel putin nu in acest moment marcat de confruntari aprige cu adversarii cunoscuti. In treacat fie spus, aceasta idiosincrazie o liderilor mai tuturor partidelor politice de a "iesi" de pe scena politica a Romaniei merita o analiza de sine statatoare si promit ca o voi face intr-un viitor cat se poate de apropiat.

La scurt timp dupa anuntarea nominalizarilor mentionate, cotidianul "ZIUA" a publicat sub semnatura dlui Radu Portocala un articol intitulat "Securistii buni ai PNL". Ideea de baza a materialului mentionat este punerea in discutie a temei daca PNL are dreptul, ca partid istoric, sa ia decizia de a asimila in pozitii publice fosti ofiteri ai DSS prin, citez: "acreditarea mitului potrivit caruia securistii pot fi impartiti in buni si rai, mit pe care pana mai ieri, il critica vehement". Dupa care urmeaza analiza biografiei dlui Daniel Daianu, de o maniera menita sa demonstreze incompatibilitatea ideologica si politica a candidaturii sale pentru alegerile euro-parlamentare.

Silogismul utilizat de dnul Radu Portocala este simplu. Prima premisa: "nu exista securisti buni, ci numai securisti rai". A doua premisa: "Daniel Daianu a fost securist". Concluzia logica: "Daniel Daianu a fost securist rau si deci este incompatibil cu pozitia de candidat PNL la alegerile euro-parlamentare". Silogismul pare si se doreste a fi imbatabil. Ceea ce este insa grav pentru Daniel Daianu, in virtutea rationamentului facut de autor, este ipoteza implicita ca dupa iesirea oficiala din DIE nu putea ramane fara dependente colaborationiste cu sistemul DSS. Mai mult, folosind cazul ca speta, pentru a da maxima greutate politico-ideologica dreptului de a critica pozitia de principiu a conducerii PNL, autorul reitereaza teza conform careia astfel de candidaturi submineaza de facto mortal procesul declansat de activistii societatii civile pentru epurarea definitiva a fostilor ofiteri DSS din viata politica romaneasca. Raspunsul sefului PNL, C.P. Tariceanu, a fost, in pofida aparentelor (ca partea vodevilului potemkian mentionat la inceputul analizei), unul tipic politicianist si de o ipocrizie monumentala: "Propunem electoratului o formula noua de prezentare in Parlamentul European. Romanii s-au saturat de politica aratarii cu degetul. Trebuie sa ne delimitam de trecut si sa privim inainte".


DILEMA LIBERALILOR DE RÃ…ND: "una se spune, alta se fumeaza". Daca declaratia ar fi fost sincera si nu dictata de anumite interese, declaratia ar gasi cu siguranta un important ecou si sprijin intr-o importanta parte a societatii romanesti. Contradictia intre vorba si fapta devine insa evidenta cand se constata ca principalii colaboratori si consilieri apropiati ai premierului (Marius Oprea, Stejarel Olaru, dar si altii) promovati din postura activistilor societatii civile duc simultan in mod sistematic o campanie mediatica si legislativa extrem de agresiva pe linia epurarilor fara exceptie a fostelor cadre ale DSS. Prima concluzie se impune de la sine: conducerea PNL una spune si alta face in pofida deciziei oficiale de partid si a declaratiilor publice de principiu. Cu alte cuvinte, practica in subsidiar o politica de cadre de tip selectiv. Un compromis de culise ce explica coexistenta principial nefireasca in partid, daca ramanem la nivelul tezelor oficial enuntate, a unei importante fractiuni a societatii civile de sorginte ideologica liberala ce profeseaza intransigent necesitatea pedepsirii colaborationismului si ofiterilor DSS cu o conducere a partidului ce include deja cadre colaborationiste de notorietate publica.

Nu este intentia mea de a contesta o clipa dreptul dlui Radu Portocala de a semnala aceasta contradictie si de a opta liber si neconditionat la oricare pozitie politico-ideologica pe subiect. Ceea ce ramane discutabil sub aspectul deontologiei profesionale (jurnalistice) dincolo de enuntul politic este anemica argumentatie folosita, in mare parte bazata pe inexactitati si aproximatii ce anuleaza de fapt intregul esafodaj logic folosit. Adica ignorarea recursului obligatoriu la o regula de fier a logicii aristotelice: premizele false conduc inevitabil la concluzii false. Unul este enuntul politic al unei opinii si cu totul altceva este incercarea de a o fundamenta pe o cvasi-falsa argumentatie.


ENCICLOPEDIA ERORILOR "ERUDITE": Intre ignoranTa Si rea-voinTa. Exista in Romania postdecembrista o colectie incredibila de materiale mediatizate pe tema DSS si indeosebi a fostului DIE/CIE ce nu intrunesc un minimum de profesionalism jurnalistic sub aspectul acuratetei documentare. Imensul numar de comentarii pe marginea acestora pe forumurile mass-media, desi reprezinta in principiu un remarcabil progres la exercitarea dreptului democratic la exprimare publica reflecta un proces de diseminare in proportie de masa a erorilor promovate pe canalele mediatice. Si mai grav este faptul ca falsurile si manipularile fie ele pro sau contra pe aceste subiecte au creat prin repetitie timp de 17 ani aparentele unei false legitimitati in raport cu realitatea istorica.

Faptul ca noul regim a refuzat cu obstinatie accesul public la documentele ce ar fi permis cunoasterea corecta a modului de operare al institutiilor mentionate este de importanta cruciala. In acelasi timp lenea, lipsa de profesionalism si mai ales subsumarea temei manipularilor de tip politicianist au impins criteriul adevarului ca punct de referinta la periferia deontologiei profesionale. O maladie, de altfel larg raspandita, am putea spune de ordin pandemic in cadrul societatii romanesti postdecembriste. Ignoranta, superficialitatea si manipularea intentionata a informatiilor privind teme de mare importanta pentru adevarata reconciliere nationala, precum colaborationismul si raportarea la vechiul regim politic, au subminat grav procesul edificarii intr-un ritm accelerat al noului sistem politic democratic. In mod perpetuu interesele de grup si de clan au prevalat indiferent de umbrela ideologica folosita in defavoarea interesului national.


RESTAURATIE SAU FUNDAMENTALISM IDEOLOGIC? Cand am citit materialul semnat de dnul Radu Portocala am stiut instantaneu ca va urma intr-o forma sau alta replica PNL via candidatul Daniel Daianu. Tine de "logica sistemului" postdecembrist si a modelului de operare dambovitean "lovitura contra lovitura". Raspunsul a venit prin interviul dat de dnul Daniel Daianu site-ului Hotnews, respectiv luat de dnul Dan Tapalaga. Un interviu important de analizat atat sub aspect jurnalistic, dar si al "jocului" politic mentionat mai sus.

Parcurgerea interviului mi-a amintit de vechea zicala conform careia mai niciodata "socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ", si mai bine cu formula "operatia a reusit, dar pacientul a murit".  Asta, pentru ca in locul unui interviu, fie obiectiv (adica unul in care jurnalistul adopta o pozitie strict neutra), fie unul "de serviciu" (in care jurnalistul adopta intentionat o atitudine prointervievat, servind o anume cauza politica), dnul Daniel Daianu s-a trezit in mod clar in situatia de a fi surprins de faptul ca dnul Dan Tapalaga s-a autoplasat apriori simultan in postura de inchizitor (in sensul semantic al vestitei organizatii catolice), procuror si judecator.

Aceasta postura mi-a amintit de unul dintre tabuurile mortale deprofesionalizante cu care ne-a vaccinat respectatul professor H. Stahl in anul intai la Facultatea de Sociologie. Folosesc totodata prilejul pentru a comenta afirmatia dlui Robert Turcescu, care in emisunea sa pe subiectul Daniel Daianu a simtit nevoia, altfel onorabila, sa se declare solidar cu confratele Dan Tapalaga cu privire la caracterul agresiv al intrebarilor puse. In cazul discutat este insa o mare diferenta intre pozitia unui jurnalist care in spiritul serviciului public doreste sa ajunga la adevar prin intrebari fie ele si incomode, dar pastreaza strict linia neutralitatii si cea in care nu numai formularile utilizate, dar insusi titlul o incalca flagrant: "Spovedania ofiterului Daianu". O solidaritate gratuita si daunatoare, ce constituie un exemplu nefericit de urmat de tanara generatie de jurnalisti. Solidaritatile "in alb", fie ele profesionale, fie politice, sunt o grea piatra de moara agatata de picioarelei firavei noastre democratii.


OBIECTIVITATEA CLIENTELARÅ. Altfel, revenind cum se spune la oile noastre, trebuie aratat ca in calitate de activist al factiunii ideologice liberale intransigente (in termenii zilei, fundamentaliste) a societatii civile, dnul Dan Tapalaga se pozitioneaza in cazul interviului  clar sub aspect politico-ideologic. O face inca din titlul interviului: "Spovedania ofiterului Daianu". Si, daca tonul face muzica, atunci dnul Dan Tapalaga mai plaseaza drept uvertura o declaratie scoasa oarecum din context: Generalul Pacepa a declarat pentru HotNews.ro ca iesirea lui Daianu din sistem ii ridica semne de intrebare: "In anii cand eram la carma DIE, aceasta a avut o regula sacrosanta: DIE nu este o institutie in care se intra la cerere si din care se iese la cerere". Asta pentru ca cititorul sa fie bine "orientat" inca de la inceputul lecturii. Curat neutralitate si obiectivitate jurnalistica, cum ar spune marele Caragiale. Si pentru a ramane in acest spirit solicit "putintica rabdare" in cazul in care cineva ar fi tentat deja in mod prematur sa ma si catalogheze ca adoptand pozitia partizana a uneia dintre baricadele politice de azi.

Adevarul este ca interviul se califica la superlativ pentru a face obiect de studiu obligatoriu la Facultatile de Stiinte Politice si de Jurnalistica. Inceputul acestuia daca nu ar fi seriozitatea subiectului abordat este demn de tot hazul. Evident, luat prin surprindere de atitudinea jurnalistului, Daniel Daianu intra intr-o totala defensiva pe care nu o va mai parasi pana la sfarsitul interviului. O defensiva care, tinand seama de agresivitatea ideologica partizana a jurnalistului, dar si ca expresie a trasaturilor de caracter ale intervievatului, l-au obligat de facto pe acesta din urma sa comita succesiv erori de ordin factual si de alterare a adevarului prin omisiune.

In conditiile in care atat articolul lui Radu Portocala, cat si interviul lui Dan Tapalaga, cuprind atatea erori ce risca o data cu trecerea timpului sa fie preluate drept adevaruri ii voi face lui Daniel Daianu un serviciu istoric dezinteresat prin prezentarea situatiei sale asa cum a fost in realitate, cu umbre si lumini, adica omeneste. O atare corectie a situatiei va permite o cunoastere obiectiva de catre opinia publica a candidatului Daniel Daianu la alegerile euro-parlamentare. Fara intentia de a servi fie taberei pro, fie celei contra. Cazul poate fi insa asa cum deja am mentionat, un punct de reflectie individuala pentru cetateanul de rand care nu dispune de informatiile si experienta institutionala a subiectului abordat.

---

Despre autor: