Pentru neinitiatii intelectuali care prefera sa faca jogging dimineata, decat sa se uite la televizor, sa ne oprim pu­tin­tel asupra emisiunii matinale a TVR, intitulata, atat de simplu si firesc, "Telematinal". Adica "tele" de la "televizor" si "matinal" adica de la "matinal", adica "de dimineata", intr-un cuvant, "programul-de-di­mi­neata-de-la-televizor". "Dimineata pe racoare", angajatii TVR au o mina buna. Aproape bucuroasa. As putea chiar sa exagerez si sa spun ca pe angajatii TVR de la Telematinal ii buseste si rasul cand se uita la noi (sanchi, ca ei de fapt nu ne vad, doar noi ii vedem pe ei). I-am studiat amanuntit mai multe zile la rand si am vazut clar ca se rad de noi pe fata, sa moara Tzak si Pak. Mai putin baietii de la rubrica "sport", care sunt foarte eleganti si bine crescuti, eu nemaiintalnind asa baieti cum­secade care sa vorbeasca asa de frumos despre meciurile de fotbal, antrenori si cluburi, frumos, cand vorbea unul tacea celalalt si cand vorbea celalalt, bla, bla, s-a in­te­les, sper. Iata, domnilor si domni­lor, cum demonstreaza domnii de la TVR ca se poate ca discutiile pe te­ma "a fost sau n-a fost unspe me­tri?", "a gresit portarul dinamovist sau ce?", "s-a dat Ganea cu capul de bara sau a fost mingea insasi?" pot aluneca, incet si elegant, din zo­na musculoasa in tara ideilor celor mai subtiri. Remarcam chipul bland al tuturor pre­zentatorilor, zambetul lor parintesc, iubirea care le straluceste chiar si-n par, grija, ba nu, obsesia pentru de­taliul bine pregatit. Si ne prefacem ca nu observam licarirea mis­to­ca­reas­ca din ochii dumnealor de persoane cumsecade, care ofera locul in autobuz la batrani cu doamne cu copii in brate. Dar. Dar totusi. E o tanti care pe toate le prezinta dumneaei. Care e clar liantul dintre ru­brici, cum am vazut ca exista peste tot. Ea comentand, pe alocuri, subtil si extrem de spontan, idei retinute de la colegii ei din platou: "Eu n-am sa inteleg niciodata cum e cu clu­bu­ri­le de fotbal si cu antrenorii, poate o sa-i invat intr-o luna, daca or sa ra­mana aceiasi". Nu? Ce va spuneam eu? Nu va spuneam eu ca tanti e subtila si spontana? Intr-o singura fraza, tanti a reusit sa fie atat subti­la, cat si spontana. Bine, ca nu reu­sesti pur si simplu sa fii spontan. Spon­tan esti sau nu esti. Nu te stra­du­iesti sa fii spontan si, dupa chinuri laborioase, reusesti, nu. Deci reiau: tanti nu ca a reusit, ci pur si simplu a fost atat subtila, cat si spontana, intr-o societate care mizeaza prea putin pe spontaneitate si prea mult pe gestul calculat, pe strategiile minutioase, pe efectele de durata. Bravo dumneaei si sa-i uram succes in continuare, ca putini mai sunt asa ca dumneaei, si liberi, si spontani, si subtili in exprimare si putini sclipiciosi in priviri. Sa avem grija de asemenea exemplare pe cale de disparitie, asta daca ne place de ei, ca daca nu ne place, eu zic sa.