6 septembrie 2007, ora 8:10. Cea mai buna prietena ma tre­zeste din somn cu un mesaj care suna asa: "A murit Pavarotti!". Cum, si Pavarotti? Dupa Adrian Pintea si Motu Pittis? Toti trei anul asta? Toti trei cu "blestemata" litera P, cum remarca cineva de pe-un foruma€¦ Toti trei in zodia Balanteia€¦ Toti trei risipitori de bucurii si frumusetia€¦ Pavarotti a cantat de mii de ori in finalul ariei pe care el a facut-o celebra: "All alba vincero!" (Voi invinge in zori!). Cruda ironie a sortii: o boala perversa si parsiva - asa cum el nu era - l-.a invins in zori. Iar lumea si-a amintit de el abia dupa ce-a aflat c-a murit. Toti l-au recunoscut drept un mare prieten. Cel mai mare tenor. Un suflet caritabil. O fire sociabila si copilaroasa, dotata cu multa modestie si cu un simt al umorului mai rar intalnit. Cu autoironie chiar. O vedeta adevarata. Un OM. Abia dupa ce-a murita€¦ De ce oare ne aducem aminte de cei care ne insenineaza viata si ne fac fericiti abia dupa ce nu mai sunt? E chiar asa de greu sa-i spunem cuiva, privindu-l in ochi, cat de mult inseamna pentru noi? Nu-mi propun sa fac analiza de text, nici sa scot la iveala intelesuri absconse ale indemnului "Nessun dorma!" (Nimeni sa nu doarma!). Dar timpul nu mai are rabdare, iar noi adormim cand cei dragi sunt che­mati in alta lume. Azi, 1 octombrie, ajung la Roma. Ghiciti care e prima destinatie? Vaticanul - nu. Fontana di Trevi - nu. Le Terme di Caracalla - da! Merg acolo, sa-i sarut urmele pasilor aceluia care a trecut pe-acolo si a cantat ca nimeni altul
Nessun Dorma!