Pensiile private - o noua cuponiada?

Mai bine mai tarziu decat niciodata, s-a dat startul aplicarii Legii pensiilor private. Pana la 15 ianuarie, cateva milioane de salariati au de ales carui fond privat de pensii ii vor plati 2% (in anii urmatori, din ce in ce mai mult) din salariu. Spun ca este bine, pentru ca este evident ca, pe termen, lung, sistemul bazat exclusiv pe sumele colectate din contributiile salariatilor ar fi dus, in cel mai bun caz, la perpetuarea pauperizarii pensionarilor. Astazi, in conditiile in care generatiile de dimensiuni mari nascute in anii de dupa instaurarea efectelor celebrului Decret din 1966 formeaza grosul populatiei active, raportul dintre numarul cotizantilor la fondul de pensii si beneficiarii acestuia este subunitar (avem mai multi pensionari decat salariati). Peste 20 de ani, cand generatia "decreteilor" va implini varsta pensionarii, ea ar fi trebuit sa fie sustinuta de generatiile minuscule nascute dupa 1990, ajungandu-se la un raport de un salariat la doi pensionari.
Principiul pensiilor private este ca banii platiti fondurilor respective vor fi investiti de catre administratorii acestora, conservandu-li-se astfel (intr-o masura mai mare sau mai mica) puterea de cumparare, contribuabilii urmand sa-i primeasca la varsta pensionarii. Este si cam tarziu, pentru ca peste 20 de ani cei mai multi pensionari vor face parte din generatiile care nu au cotizat sau au cotizat relativ putin la fondurile de pensii private - deci problema sustenabilitatii sistemului de pensii va fi tot dificil de rezolvat.
Asadar, in urmatoarele trei luni, cei mai multi salariati vor avea de luat o decizie care le va afecta standardul de viata peste 20 sau chiar 40 de ani. Psihologic, aceasta situatie poate face ca decizia sa fie luata cu superficialitate. Iti depui banii la un fond sau altul, are prea putina importanta, daca nu ti-e clar la ce ar putea sa te ajute o alegere corecta, mai ales ca vei simti pe pielea ta consecintele intr-un viitor indepartat. Tocmai de aceea, ar fi fost necesar ca, inainte de a "se da startul", sa fi avut loc o campanie de explicare a implicatiilor respectivei decizii. Cu atat mai mult cu cat asupra ideii fondului de investitie (fondul de pensie face parte din aceasta categorie) planeaza in mentalul colectiv amintirea, greu de ocultat, a dezastrelor SAFI si FNI.
Zilele acestea, potentialii cotizanti sunt bombardati de o agresiva actiune publicitara din partea fondurilor private - probabil avand a se intensifica in saptamanile ce urmeaza, concurand campania electorala ce sta sa inceapa. Publicul neinformat este o prada usoara pentru cine va investi mai mult intr-o publicitate inspirata. Argumentele sunt indeosebi emotionale (trebuie sa convinga, nu sa lamureasca), ceea ce creste probabilitatea ca deciziile sa fie bazate pe argumente mai putin rationale. In cel mai bun caz, criteriul de alegere va fi rezonanta numelui ofertantului, daca nu simpatia pentru o vedeta angajata sa recite un text mai mult sau mai putin inspirat.
Nu stiu de ce, in conditiile in care adeseori se platesc sume uriase pentru campanii sociale al caror rol nu e clar, nu s-au gasit resursele necesare "scolarizarii" celor in cauza. Presa va trebui sa suplineasca, in aceasta perioada, actiunile de informare care nu au fost intreprinse la timpul lor, adica inainte de a incepe perioada de subscriere, de catre un organism impartial al statului. Cu alte cuvinte, trebuie explicat care sunt indicatorii catre trebuie urmariti, intrebarile care trebuie puse agentilor de asigurari,
informatiile care trebuie cautate printre randurile tiparite cu caractere mici in prospectele ofertantilor.
stim ca multi salariati nu au habar de salariul lor brut, ei stiu doar cat "iau in mana" (adica salariul net). Pentru cei mai multi dintre cei care au de facut acum o alegere, faptul ca aparent nu platesc nimic (sumele depuse la fondurile de pensii reprezinta o parte din procentul care se preleva si pana acum din salariu) ii impiedica sa constientizeze faptul ca ei sunt cei care vor plati o parte din banii lor unui fond de pensii. In acest fel, exista riscul ca subscrierea la fondurile private de pensii sa se transforme intr-o noua cuponiada. Cu deosebirea ca la inceputul anilor '90 era vorba despre niste sume teoretice si oarecum picate din cer, pe cand acum este vorba de bani reali, platiti din salariu si, mai ales, care se scad din viitoarea pensie de stat.

Mircea Kivu este sociolog

---

Despre autor: