Andi a intirziat la intilnire, pentru ca iesise cu copilul in parc. Era rindul lui sa-l scoata la aer pe David. Odata ajuns, ne-a povestit despre campania de bun-simt de la „Apropo TV", despre radio, tv si despre Adrian Sirbu.

Andi Moisescu a amutit cind l-a intilnit prima oara peAdrian Sirbu Au existat telefoane de intimidare din partea celor vizati, pe parcursul celor cinci sezoane de „Apropo TV"? Nu de intimidare, ci doar dupa aparitia materialului, in special din zona de publicitate, pentru ca acolo sint orgoliile mai mari si niste bani in joc, mult mai multi decit in showbiz.

De ce ati inceput campania de bun-simt?

M-am gindit ca folosesc un spatiu public mai putin decit as putea s-o fac. Si mi-a venit ideea sa lansez niste mesaje, in fiecare saptamina. Atita vreme cit camera sta destul de mult pe mine, sa pun mesajele pe tricouri. Sint mesajele care spun despre lipsurile mici, dar esentiale, pe care le avem ca societate ravasita dupa gilceava din 1989, cind s-a spulberat un sistem valoric cunoscut de toata lumea, chiar daca nu acceptat. In momentul de fata, neavind nici un sistem valoric, e destul de greu sa ne raportam la ceva. Sa treci pe rosu, sa asculti muzica la maxim, sa te bagi in fata cind e coada de masini la semafor tin de educatie, de respect fata de cei din jurul nostru. Noi avem o mare problema cu a respecta oamenii din jurul nostru. Pur si simplu ii ignoram. E adevarat ca cei care fac lucrurile astea sint nesimtiti, mitocani, badarani, ghertoi, iar toate apelativele astea jignesc oamenii. Iar eu trebuie sa incerc sa nu jignesc pe cineva, ca ar fi trist.

Nu te tenteaza si alt gen de emisiune?

Cred ca un om e bine sa fie identificat cu un singur produs. Mi s-au mai propus, dar am o problema legata de timpul liber. La „Apropo", sintem o echipa mica, de sapte oameni, iar munca la emisiune imi ocupa cinci zile pe saptamina. Mai avem un proiect de emisiune de business pe care incercam sa-l propunem PRO TV-ului. Sint implicat si in foarte multe actiuni care tin de zona corporate, de evenimentele bellow the line, in zona de publicitate, unde am, in medie, doua evenimente pe saptamina. Nu prezentatorii sint o problema in Romania. Nu prea am intilnit oameni care sa vrea sa livreze continut. M-ar tenta sa am capacitatea de a descoperi oameni noi foarte talentati cu care sa produc noi emisiuni.

Duminica e David all the time. Unde iesiti?

In parc. Sau la 40 km de Bucuresti, unde mama are o casa. Am mai mers la munte si putin afara din tara. Trei luni le-a implinit in Austria.

La ce te uiti la tv?

De regula, la stiri. La Mircea Badea, pentru ca ma distrez copios, si la Gheorghe. Ma uit foarte mult la France 2, cred ca are cea mai frumoasa grafica de televiziune. Imi place sa vad cum fac ei reportajele, mai ales la capitolul editare-montaj. In rest, nu ma uit la tv. Eu traiesc din televizor, dar nu traiesc cu televizorul.

Cum sint stirile din Romania?

Extrem de preocupate de mediul intern si total nepreocupate de cel extern. Asta ar fi diferenta esentiala pe care o sesizez intre stirile pe care le urmaresc la CNN sau la Euronews si cele de la posturile romanesti. Cred ca toata lumea este conditionata de regulile horei in care am intrat cu totii, hora audientei.

De-aia trebuie sa deschizi jurnalul cu doua-trei „mortaciuni"?

Ma rog, eu nu-mi permit sa merg cu curajul chiar pina acolo incit sa judec apetitul publicului pentru corectii aplicate cu toporul. Sint mai degraba adeptul lui „ce dai, bre, nu stii sa injuri?".

In ce relatie esti cu Florin Calinescu?

Relatia mea cu Florin nu va fi niciodata afectata de nimic, nici macar de timp. Pentru mine, Florin Calinescu e un fel de tata, in televiziune, de la care am invatat foarte mult, mai mult decit isi poate inchipui el. I-am si spus-o de fiecare data cind ne-am intilnit si cred ca s-a si bucurat. Florin reprezinta un reper in ceea ce inseamna televiziune in Romania, indiferent de ce va spune lumea.

Care a fost prima impresie pe care ti-a lasat-o, in 1991, Adrian Sirbu?

Ooo, am ramas mut, aproape ca nu stiam ce sa vorbesc. Am vazut un om cu o capacitate de comunicare imensa si cu o personalitate extrem de puternica.

Bate cu pumnul in masa, cum zice folclorul?

Nici vorba, dar era atit de stapin pe el si de calm incit eu, care aveam frumoasa virsta de 19 ani, am fost coplesit.

Care mai e relatia ta cu radioul?

E ca relatia pe care o ai cu prima dragoste. N-o uiti niciodata si te intilnesti destul de rar cu ea.

Dar il asculti in masina?

Trebuie sa dezamagesc, dar in masina nu ascult radioul, pentru ca am cam imbatrinit si genul de muzica pe care il ascult, jazzul, nu se difuzeaza decit la Radio Romania Muzical.

Sa inteleg ca nu mai asculti deloc radioul?

Nu. Imi pare rau sa o spun. Dar ascult posturi de radio de pe Internet.

Amanunte suplimentare despre campania de bun-simt initiata de Andi Moisescu, la www.cotidianul.ro/select