Imaginea Romaniei

Preocuparea pentru imaginea Romaniei natale, oglindita in presa patriei adoptive, este una dintre obsesiile tenace ale celor care au luat drumul pribegiei. Ea explica de ce, de pilda, unii, neacceptand sa se identifice cu o atare oglindire, evita sa vorbeasca romaneste in metrou sau pe strada, ba chiar si la ei acasa, isi ocolesc cu strasnicie conationalii si fac tot posibilul sa fie asimilati. Evident, acest comportament nu le poate fi luat in nume de rau: de prea multa vreme, chipul reflectat al tarii - dominat de teme precum Dracula, executia sotilor Ceausescu, Cighid, copiii din Gara de Nord, cersetorii si infractorii care au invadat Occidentul - nu-i de natura sa te umple de mandrie. Altii, ofensati de o prezentare unilaterala si chiar tendentioasa, indaratul careia banuiesc o conjuratie internationala, incearca sa articuleze un protest, de altfel ineficient, dublat de reprosuri la adresa misiunilor diplomatice, din partea carora ar fi asteptat o luare de pozitie raspicata.
In gremiile redactionale se constituie treptat un tipar asupra a ce si cum trebuie scris pe o tema data, pentru ca asteptarile cititorilor sa fie implinite si tirajul sa creasca, sau macar sa nu scada. Corespondentul din Paris al unui important ziar german mi-a marturisit candva ca a renuntat sa mai scrie despre altceva sau altfel decat stie el ca "se cere", deoarece a constatat ca atminteri textele lui nu sunt publicate. Acelasi lucru l-am aflat de la un publicist munchenez in legatura cu reportajele lui despre Romania. Exista prin urmare o inertie a imaginii, pricinuita nu in ultimul rand de cerintele pietei, care nu coincid neaparat cu cerintele de obiectivitate ale profesiei de gazetar.
si totusi in ultimul timp se observa o anume modificare in atitudinea presei germane fata de tematica romaneasca. Pricinile sunt multiple: aderarea la NATO si la UE, dinamica economiei nationale, prezenta sustinuta a investitorilor germani in tara noastra, declararea Sibiului drept Capitala Culturala Europeana, gazduirea unor manifestari internationale de rasunet s.a. Intre 8 august si 14 septembrie, spre exemplu, numai in Suddeutsche Zeitung am gasit noua articole legate de Romania - doua despre Adunarea Ecumenica de la Sibiu, doua despre alegerea noului Patriarh al BOR, o evocare a Rascoalei din 1907, un reportaj despre o excursie dedicata istoriei si arheologiei transilvane a studentilor munchenezi, o cronica la un concert omagial Enescu la Munchen, un articol despre restaurarea Bisericii Evanghelice din Sibiu - si, ca sa nu lipseasca chiar cu totul, unul despre comercializarea mitului lui Dracula... Pe langa frecventa textelor, dovedind interesul sporit, se remarca diversificarea semnaturilor, precum si o buna informare, normalitatea tonului, lipsa unor idei preconcepute.
Este evident ca, in ultima instanta, dincolo de prejudecati si sabloane, determinanta pentru imaginea unei tari este chiar realitatea insasi. Iar realitatea Romaniei se afla intr-o evidenta prefacere, ceea ce nu putea sa nu se reflecte si in atentia pe care presa straina i-o acorda. Sigur ca o schimbare decisiva in bine a imaginii nu vine numai de la sine - si, in aceasta privinta, autoritatile romane de resort ar mai avea de invatat de la cele ale unor tari mai mici, cu mai putine resurse, dar care acorda insemnatatea cuvenita promovarii in lume, mai ales prin cultura, a imaginii proprii. Ceea ce presupune o investitie si o strategie pe termen lung, cu roade tarzii, dar statornice. Iar celor care cred totusi intr-o conjuratie a strainatatii le-as propune, drept leac, sa vada cam ce imagine a Romaniei isi pot contura rasfoind presa din tara.

Gheorghe Sasarman este scriitor stabilit in Germania

---

Despre autor: