Lungmetrajul de animatie „Cu totii la surf!", una dintre premierele acestei saptamini, aduce pinguinii, sporturile nautice si umorul pe intelesul intregii familii in cinematografele bucurestene.

Toleranta interetnica este recomandata in film,
realizatorii folosind in acest scop
figura puiului de gaina In capitala, pelicula produsa de Sony Pictures Animation poate fi urmarita la Hollywood Multiplex, Movieplex si CinemaPRO. Intregul scenariu este construit in jurul unei poante: o echipa de filmare il urmareste peste tot pe pinguinul Cody din Shiverpool, Antarctica, un novice in ale surfului, care incearca sa cistige cel mai important campionat de profil. Il ajuta - pe cai imprevizibile - mai batrinul „Big Z", un fel de Lance Armstrong al surfului pinguinesc. Si, fireste, elementul romantic nu putea lipsi din peisaj, mai ales cind o femela pinguin, de profesie salvamar, il salveaza de la inec pe Cody. Oricum, pentru ca pinguinii sint omnipotenti in ultima vreme (vezi de la „Marsul imparatului" si pina la „Madagascar"), trebuie precizat ca una dintre premisele filmului este si ca aceste „inaripate" au inventat surful.

Lungmetrajul este regizat de Ash Brannon si de Chris Buck, cineasti care au contribuit si la scrierea scenariului. Cit despre reteta clasica a animatiilor CGI produse de marile studiouri, „Cu totii la surf!" o respecta intru totul in ceea ce priveste distributia: aduna cit mai multe voci de actori tari de la Hollywood, cu Jeff Bridges si Shia LaBeouf, in linia intii. Le tin hangul Zooey Deschanel si James Woods. Deocamdata, reteta functioneaza. Lungmetrajul a strins pina acum peste 100 de milioane de dolari, potrivit site-ului boxofficemojo.com.

„Cu totii la surf!" nu te bombardeaza cu vreo noutate, cu exceptia poantei pe care este bazat scenariul, care permite introducerea unor gaselnite: intercalarea unor transmisii live, filmarea tip interviu sau dezbatere, interventiile martorilor oculari, mimarea unor filmari cu camera pe umar etc. Poantele nu concureaza non-stop pentru atentia ta, cum o faceau in primul „Shrek". Apar citeva intertextuale - de pilda, regizorii documentaristi sint extrem de dezamagiti ca pinguinii danseaza si cinta insuficient, o aluzie la „Happy Feet" -, dar arareori. Obsesia ca trebuie sa fie pe gustul copilului, parintelui, matusicii si al bunicului face ca umorul sa se dilueze nepermis de mult, iar necesitatea de a presara „morale" prin tot lungmetrajul - prietenia e totul, nu trebuie neaparat sa cistigi, solidaritatea „pinguineasca" va face lumea un loc mai bun - face si mai rau.

Aflati de ce crede regizorul Lee Ang ca filmele sale sint conventionale pe www.cotidianul.ro/select