Din nou despre Festivalul Enescu

Si a fost concertul lui Dan Grigore. Dublu laureat al Festivalului Enescu, Dan Grigore a cantat Enescu pe toate meridianele lumii. Enescu, despre care spune el, abia acum incepe sa fie cunoscut.     A cantat Rahmaninov "Rapsodia pe o tema de Paganini" mai minunat ca niciodata. Il vanez de doua editii sa cante la bis un Scriabin. Nu a fost sa fie! Un pianist remarcabil Dan Grigore. E normal: a studiat pianul si teoria muzicala mai intai cu Eugenia Ionescu, apoi cu Florica Muzicescu, iar armonia si compozitia cu academicianul Mihail Jora - prieten apropiat al lui George Enescu si profesor al lui Dinu Lipatti - , cel care va spune intr-o recomandare adresata Ministerului Culturii: "Dan Grigore este un talent exceptional, care nu sufera comparatie cu tot ce trece drept mare talent in Romania".  Duminica, 16 septembrie, am fost din nou la Ateneu. Era atat de multa lume, incat aerul incalzit ne aducea in levitatie. Oare ce secret, ce miracol al venirii publicului la spectacol exista si nu-l stim? Cine-l cunostea pe acest pianist mititel, modest, uratel care canta ca un Dumnezeu pe numele lui Murray Perahia? Tot ce stim despre el e ca e prieten cu romanul Radu Lupu. Il iubeste pe Bach, cu care si-a si inceput concertul, lucreaza la o editie completa a sonatelor de Beethoven. In concertul de la Ateneu a cantat Sonata nr. 15. A cantat in asa fel, incat am crezut ca n-am mai auzit-o niciodata. Era muzica cerurilor. Si cand vorbesti cu Perahia e atat de laconic, atat de modest, parca ar vrea sa scape mai repede si sa se aseze la pian. "Incerc sa aduc la lumina sunetul pe care-l aud in minte", spune pianistul.    
Candoare. Poate e obositor sa citesti un articol in care superlativele sunt la tot pasul, dar "sublimul" in aceasta editie a festivalului vine in fiecare zi. Duminica, 16 septembrie, a fost o mare sarbatoare datorita lui Perahia, dar si pentru ca la Sala Palatului a dirijat Cristian Mandeal. Imi place mult, pentru ca are candoare, pentru ca e cuminte si profund, pentru ca e un gentleman. Pentru ca e atat de pasionat. A dirijat Orchestra rusa despre care am mai vorbit, orchestra care stie sa raspunda oricaror pretentii de "dirijor", spune subtil Smaranda Olteanu. Si continua: "Pentru ca Mandeal este forta". Si pianista Polina Leschenko despre care vom mai auzi spune "Imi place mult dirijorul Cristian Mandeal, gasesc ca e un muzician magnific", iar Cristian Mandeal ii raspunde: "De multe ori si dirijorul invata de la orchestra". Au fost si seri numai pentru melomani de rasa, pentru cunoscatori, ca de exemplu cele doua seri ale dirijorului rus Valery Gerghiev, el insusi un muzician rafinat si straniu. Pare un personaj din Dostoievski, de la forma si miscarea capului pana la celebrul sau frac. Mare, mare dirijor. Programul alcatuit de el insusi - Mahler Simfonia 7-a, o suita de Enescu, concertul pentru vioara al lui  Sibelius si Richard Wagner. Greu, foarte greu. Sa nu uit: La€™Ascension de Olivier Messiaen.     Sibelius l-a avut la o vioara Stradivarius pe Leonid Kavakos, pe care nu-l cunosteam - prieten cu Gerghiev, care a cantat minunat. Horia Andreescu ar fi trebuit sa-l aiba la vioara pentru concertul lui Ceaikovski pe Maxim Vengerov. El nu vine din cauza unei tendinte care  s-a instalat tocmai acum, in timpul Festivalului de la Bucuresti. Vineri, 21 septembrie, Sir Coolin Davis stapaneste London Symphony Orchestra si canta Evgenykissin. La auzul numelui sau, in ziua de 3 august, deci doua zile dupa ce s-au pus biletele in vanzare - nu s-a mai gasit nici un bilet.     Profunzimea. Incheierea acestui festival de care George Enescu ar fi fost extrem de mandru si fericit a facut-o Filarmonica din München, dirijata de tanarul si teribilul Ion Marin. Cel ce a cantat in zilele din final. Program ambitios, subtil, rafinat. Paul Hindemith, George Enescu, Carl Orff si Simfonia a V-a de Serghei Prokofiev, George Enescu, Carl Orff si Simfonia a V-a de Serghei Prokofiev. Si cum sa-i uit pe Bejart si pe Gigi Caciuleanu? Cum sa nu vorbesc despre Lory Wallfish, care l-a cunoscut pe Enescu si este inca fascinata de el. Ea spune: "Oedip este una dintre capodoperele secolului, de o valoare nemarginita. Profunzimea si calitatea operei enesciene e fara limite". Cum sa uit concursul, Piatra Festivalului, diminetile de la Ateneul Roman, serile de la Opera Romana, unde a venit chiar Jose Cura.  In timpul acestui festival a murit Luciano Pavarotti. Asa a inceput, de altfel. Jose Cura a venit de la repetitie in costum, sa fim impreuna la "un moment de reculegere".     Acest festival extraordinar, poate cel mai bun pe care l-am vazut si auzit eu, s-a desfasurat sub privirea blanda si toleranta a lui George Enescu, ce ne priveste din portret. Cred ca a costat imens, si pentru asta trebuie sa multumim lui Dumnezeu, Guvernului si Ministerului Culturii ca s-a facut acest pas care nu este usor. Un astfel de festival grandios lucreaza "pentru formarea gustului muzical, care nu e legat doar de elita, ci si de practicile culturale ale unei tari", spune George Banu. Acest festival, care inseamna "O imensa implicare intelectuala", este de prestigiu, un festival de descoperiri, de valoare. Muzica trebuie sa fie radacina vietii. Eu, un simplu spectator indragostit de muzica, socotesc aceasta editie fenomenala, grandioasa.       Secretul sufletesc al lumilor     In cele 24 de zile ne-a fost impartasit misterul artei muzicale, secretul sufletesc al lumilor. Eu cred ca Dumnezeu, care e suparat pe noi din cauza unor lucruri care vor trece, ne va ierta un timp. Sa se auda o asemenea muzica, cantata de oameni cu un astfel de har pe un pamant, e o slujba de purificare, o slujba de sfestanie. Spunea Enescu: "Cum cred in muzica pe care am iubit-o atat cred si in Dumnezeu care m-a creat. Atata vreme cat traiesc vreau sa cant". Enescu e acolo sus, traieste prin acest festival, langa el traim si noi si "vreau sa cant" se adevereste. Multumim pentru asta si-n suflet se cuibaresc frica, teama ca aceasta este "ultima editie". Pentru ca statul nu va putea finanta la nesfarsit asta. Trebuie infiintata o fundatie care sa se ocupe de asta, sa capete putere, sa stranga bani multi si sa faca ce trebuie.

---

Despre autor: