Nu prea ii mai cauta lumea pe cei in varsta sa-i ia la petreceri, ca acum au aparut tinerii astia cu orgi. Spusele apartin lui Ion Irimia, directorul Caminului cultural din Ianca - Olt. Cel care a adunat pentru prima oara lautarii din sat in ansamblul "Izvorasul", in 1972. Ieri, la Muzeul Satului din Bucuresti, in cadrul Festivalului "Tarafuri si Fanfare" - initiativa a Jurnalului National, la un moment dat au cantat cinci din cei peste 20 de membri ai ansamblului, reuniti in Taraful de la Ianca. A fost aleasa sa se prezinte la festival aceasta formula, pentru ca acesti lautari sunt cei mai batrani, ei canta la instrumente autentice, iar repertoriul lor este vechi. Acesti lautari au fost numai un crampei din frumusetea cantului ce a rasunat ieri la muzeu. Si daca este sa regret ceva din frumusetea cantului zilei de ieri, regret faptul ca nu am prins, din motive obiective, "Taraful din Marsa". Cel care canta atat de bine "Dimineata pe racoare". Oricum, multumesc din suflet colegei care m-a sunat de la Muzeul Satului, reusind astfel sa ascult cantecul la telefon. Cantul autentic isi continua desfasurarea si astazi. Veti prinde stralucirea apartinand unor vremuri deosebite daca va sculati "Dimineata pe racoare" si ziceti "Hai, mandruto, dupa mine", pentru a ajunge "Sus pe dealul inflorit", acolo unde "Plin e codrul de voinici". Conform principiului daca n-ai batrani, sa-ti cumperi. Si conform principiului daca nu stii ce este muzica taraneasca autentica, fa ceva ca sa afli. O nota speciala: la 1 octombrie, nu va uitati bunicii. Sunati-i si dati-le un semn ca mai exista pentru voi.