Pentru Umberto Eco asocierea dintre cultura si jurnalism este un oximoron, iar ideea de cultura jurnalistica il face sa surada. Ironia pe care i-o stimuleaza gazetarii italieni se regaseste deplin in articolul "Revista presei in anul 2010", publicat initial in L'Espresso, iar apoi in volum tradus in romaneste la RAO sub titlul "Inainte ca racul. Razboaie calde si populism mediatic". Eco persifleaza fratia stupida dintre politicieni si mass-media ("suntem in asteptarea verdictelor finale ce vor fi luate la prestigiosul talk show Hip Hip Trash", se spune despre un celebru proces de coruptie), senzationalul impins la absurd si amestecul de balci dintre teme grave ca terorismul, catastrofe imaginare si festivaluri muzicale rurale. Neinitiat intr-ale presei romanesti, Umberto Eco rateaza cel putin doua fenomene tipice pentru o presa coapta abia pe jumatate in hartuielile tranzitiei: suficienta vedetelor mediatice si absenta coerentei si constiintei de sine a breslei, prin analiza sistematica a acumularilor, vulnerabilitatilor, cresterilor, lipsurilor. Chiar atunci cand monitorizarile si analizele Agentiei de Monitorizare a Presei, Centrului pentru Jurnalism Independent, Reporters sans Frontieres, Freedom House etc. pun cate un deget pe rana profesionala, efectele sunt partiale si de scurta durata. Pentru suficienta vedetelor un exemplu ilustrativ ar fi o convorbire dintre Andreea Raicu si Ion Cristoiu la o emisiune numita Ora presei de pe Antena 2, despre cum pot deveni pustoaicele staruri tv. Andreea Raicu, "megastarul" postului Prima TV, se plange de ambitia unor mame de a-si trimite fetele sub 1,70 metri inaltime la selectii si de proasta educatie a pustimii care nu vrea scoala, ci celebritate. Intrebata daca nu a fost si cazul ei, daca nu cumva a contat mai mult fizicul, trecut in adolescenta prin concursuri de miss, decat scoala, Raicu spune cu obstinatie ca ea e diferita, ca ea e altfel educata si ca "fetele din Moldova" care vin la Bucuresti (aluzie complice a lui Cristoiu la Mihaela Radulescu si Andreea Marin) sunt cele care fac orice pentru a reusi in showbiz. Emisiunea nedinamica si deloc interactiva, cum se promite pe site-ul postului, developeaza imaginile narcisiste ale vedetelor momentului. Pentru absenta coerentei breslei jurnalistice romanesti, pe intelesul lui Eco ar fi dezbaterea recenta de la emisiunea "Suta la suta" despre acuzatiile aduse de DNA ministrului Chiuariu al Justitiei, cu invitatii Cornel Nistorescu si Emil Hurezeanu. Eco ar vedea un Nistorescu parca tras cu cheia, care o tine intr-una cu nevinovatia ministrului si aruncand flacari pe nari impotriva DNA si a presedintelui, intr-o pledoarie dincolo de orice prudenta jurnalistica. Ar mai vedea cum un adept al abordarilor rationale si a pozitiilor echilibrat profesionale de scoala buna de la Radio Europa libera sau Deutsche Welle, Emil Hurezeanu, se regaseste inutil in desfasurarea de argumente si fapte, ipoteze si judecati, in fata unui conlocutor de aceeasi generatie, respectabil candva, absorbit acum de un refren al altor mize decat jurnalismul onest, o ruptura de neimaginat cu 2-3 ani in urma.