Odata, acum multi ani, Gigi Caciuleanu si Maurice Bejart s-au intalnit intr-o anticamera la Venetia (unde Caciuleanu fusese invitat sa faca un spectacol de opera pentru La Fenice). Coregraful roman il cunostea pe Bejart, daduse auditie la el cand ajunsese in Franta, dar decisese sa-si urmeze propriul curs in afara companiei acestuia. Pentru ca anticamera era mare, ei erau singuri si timpul trecea greu, Caciuleanu povesteste ca a inceput sa-i vorbeasca lui Bejart despre o intrebare care-l chinuie: cine-a fost omul care s-a pornit primul sa bata piloni ca sa-si construiasca o casa intr-un mijloc de balta (transformata apoi in Venetia cea faimoasa)? Cu ochii lui mari si albastri, Bejart n-a spus nimic, dar a scos din gentoiul lui imens (ca ale tuturor artistilor calatori) o carte de benzi desenate si a deschis-o. Pe prima pagina a cartii era un desen cu un om batand intr-o balta primii piloni ai unei viitoare case...
Fiul filozofului Gaston Berger, Maurice Bejart, s-a nascut la Marsilia pe 1 ianuarie 1927. Dansator, apoi coregraf, isi face debutul la Paris, unde in 1954 infiinteaza "Ballets de l'Etoile", care va deveni in 1957 "Ballet-Thèatre de Paris". In 1960, se instaleaza la Bruxelles, unde infiinteaza "Ballet du XXe siècle". 25 de ani mai tarziu, isi muta compania la Lausanne, schimbandu-i numele in "Bejart Ballet Lausanne". Bejart face cea mai mare parte a studiilor sale de dansator alaturi de Madame Egorova, Madame Rousanne si Leo Staats. Maurice Bejart se va lansa cu adevarat pe muzica lui Chopin, sub indrumarea criticului Jean Laurent. Dansatorului i se alatura coregraful. In 1955, in cadrul "Ballets de l'Etoile", face dovada originalitatii sale cu "Symphonie pour un homme seul". Remarcat de Maurice Huisman, noul director al "Thèatre Royal de la Monnaie", pune la punct spectacolul "Sacre du printemps" (1959). Urmeaza "Bolèro" (1961), "Messe pour le temps prèsent" (1967) si "L'Oiseau de feu" (1970).
Printre numeroasele spectacole de balet create pentru "Bejart Ballet Lausanne" "Ring um den Ring", "Mandarinul minunat", "Regele Lear - Prospero", "Despre Seherazada", "Le Presbytère... !" etc.
In 2005, Bejart creeaza "L'Amour - la Danse", spectacol alcatuit din zece fragmente din cele mai cunoscute spectacole de balet, iar in preajma aniversarii a 80 de ani, coregraful da nastere spectacolului "La Vie du danseur racontee par Zig et Puce".
Bejart inseamna etajul cel mai de sus al dansului, modern mai mult decat contemporan, pentru public. Coregraful foloseste vocabularul miscarilor clasice reasamblandu-le in fraze surprinzatoare, cu atat mai indraznete, cu cat muzica e clasica (Stravinski, de pilda), cu atat mai aproape de balet, cu cat muzica e Brel. Compania sa are unii dintre cei mai buni dansatori pe care-i poti gasi acum in Europa (printre care si romanca Oana Cojocaru); spectacolele exceleaza in constructia de grup si in duete, solo-urile sunt rare (in "L'Amour - la Danse", raman memorabile fragmentele din "Brel et Barbara", incheindu-se, totusi, cu fascinantele "tubulaturi galbene" in care se tranforma corpurile dansatorilor pe muzica din "La Valse a mille temps").
Totul e perfect profesionist la Bejart, incepand cu trupa, continuand cu "scenografia" si terminand cu luminile (asa aranjamente vizuale nu a vazut scena Nationalului bucurestean de mult - ce-i drept, balconul oferea o perspectiva mai buna asupra lor). O intreaga istorie a stilului Bejart se amesteca in "L'Amour - la Danse", de la clasicismul din "Sacre du printemps" la "pasul in doi" din "Romeo si Julieta", la revelatia "dervisilor rotitori" si a filozofiei orientale (Bejart insusi a trecut in urma cu multi ani la islamism) si pledoaria antirazboi, urgenta celebrarii vietii din "Ballet of Life".
Bejart inseamna dansul (contemporan) apropiat de oameni, cald, iesind aproape in strada. Un ac nu puteai arunca in Sala Mare de la TNB: aproape 1.200 de oameni erau pe scaune si alti peste o suta pe scari, intervaluri, in picioare. La final, au aplaudat minute in sir, in picioare.
Compania Bejart a venit in Romania si in 2000, tot pentru "Intalnirile JTI", cu "Ballet of Life", pe muzica formatiei Queen, un omagiu adus lui Freddy Mercury si dansatorului Jorge Donn (partenerul de viata al lui Bejart), amandoi decedati de SIDA.