Sa presupunem ca motiunea de cenzura atat de mult timp discutata trece in Parlament pe 3 octombrie 2007. Sa presupunem ca guvernul Tariceanu este demis si se formeaza alt guvern. Ştiu ca e o mica probabilitate sa se intample toate acestea. Nu le folosesc la altceva decat ca inceput de analiza.
Ce ramane dupa guvernul Tariceanu? Initiativa deconspirarii dosarelor de informatori ai Securitatii. Initiativa incompleta (mai sunt peste o suta de mii de dosare inca pastrate la secret), dar in sfarsit realizata. Indeplinirea tuturor criteriilor de aderare la UE si semnarea Tratatului de Aderare. O scadere a inflatiei destul de importanta. Revitalizarea activitatii anticoruptie, prin DNA si Parchetul General. Scaderea generala a taxelor si introducerea cotei unice de 16% de impozitare.
Nu gasesc mai multe realizari. Poate ca am uitat cate ceva, dar cele de mai sus par a fi mai vizibile.
Cam putin pentru aproape trei ani de guvernare. Aproape nimic din realizarile insiruite ale guvernului liberal nu sunt prioritati pe agenda publica. Şoselele si autostrazile au fost intarziate intr-un mod ruinator. Autostrada Transilvania - care trebuia sa fie gata in 2010 - va fi intarziata cel putin doi ani, autostrada Bucuresti-Brasov a inceput si s-a oprit de cateva ori pana acum si nu pare a fi functionala inainte de 2012. Coridorul IV european, Nadlac-Giurgiu, este in continuare in asteptarea unor semnaturi si aprobari. S-au construit vreo 30 de cladiri de scoala in trei ani si niciun spital public. Mii de cladiri publice trebuie retrocedate, dar nu exista un program de inlocuire a lor. Sute de mii de oameni nu au primit inca titlurile de proprietate pe terenuri, cladiri sau acareturi recunoscute de lege. Deficitul comercial a ajuns la niveluri care ar trebui sa ingrozeasca orice prim-ministru (declansand astfel un program de crestere a exporturilor si scadere a importurilor), dar nu preocupa pe nimeni. Armata este in continuare subechipata, programele de inzestrare curgand cu incetinitorul. In protectia mediului nu se intampla nimic bun: padurile se defriseaza, parcurile dispar, cu sau fara retrocedari, apele sunt din ce in ce mai poluate, urmele industrializarii socialiste (Copsa-Mica, Baia Mare, Ocnele Mari si cate altele...) sunt tot acolo, acumuland pericole pentru oameni si vietuitoare. In parchete sunt tot un milion de dosare in cercetare, iar in instante sunt tot patru milioane de cauze, caci numarul judecatorilor si al procurorilor, in loc sa creasca, scade. Oamenii mor in spitale din cauza lipsei de medicamente, iar natalitatea scade in continuare, caci nimeni nu propune un pachet rational de imbunatatire a conditiei mamei. Desi avem crestere economica si scadere a inflatiei, calitatea vietii nu creste, caci nu numai salariul este important, ci si felul in care il poti cheltui.
Nu spun ca toate acestea pot fi rezolvate cat ai bate din palme. Dureaza ani de zile pana cand pui in miscare greoiul aparat politic si administrativ al Romaniei si atunci calci atatea bataturi incat se pornesc imediat campaniile denigratoare la adresa ta. Dar oamenii nu te judeca dupa aparitiile la televizor, nici dupa calitatea camasilor si a cravatei. Oamenii te judeca dupa experienta lor de zi cu zi. Daca isi iau masina noua si apoi stau trei ore in trafic, injura guvernul. Daca aceeasi masina noua nu poate fi parcata in fata blocului, injura guvernul. Daca iau un credit in euro si apoi inflatia se reaprinde (ca in aceste zile), injura tot guvernul. In fiecare toamna, un abur de blesteme se ridica in Romania, iscat de parintii care nu le gasesc copiilor-studenti o camera decenta de camin. Şi daca ati sti ca 1.000 de locuri noi in camine studentesti se construiesc in sase luni si costa 10 milioane de euro, ceva mai putin decat consuma Guvernul Romaniei pe zi...
Nu ma intreb de ce nu s-a apucat guvernul liberal macar de o parte din aceste lucruri. Ştiu ca exista sute de motive sa nu faci un lucru. Dar aici este diferenta dintre politicienii facuti si cei nascuti: cei facuti sunt buni de gura, cei nascuti sunt buni de munca.