Vinerea viitoare, Colectia SIMFONICA va propune o auditie a „Neterminatei" lui Franz Schubert, alaturi de o brosura despre compozitor.

Urmatorul titlu din Colectia SIMFONICA, pe care Cotidianul il aduce cititorilor in fiecare vineri, la doar 7,9 lei, este Simfonia nr. 8 in si minor, „Neterminata" (D 759), a lui Franz Schubert, acompaniata de o brosura despre biografia si opera compozitorului. Inregistrarile au fost realizate de The Royal Philharmonic Orchestra, alaturi de pianistul Ronan O’Hora, sub bagheta lui Claire Gibault, la CTS Studios din Londra, in 1994 si 1995.

Schubert are la activ mai multe stiluri - s-a spus uneori ca are unul pentru fiecare dintre poetii ale caror versuri le-a pus pe muzica -, iar in creatiile sale se resimt asemanari cu cele ale altor muzicieni ai vremii. Si totusi, termenul de „schubertian" se impune. Autorul „Neterminatei" da un avint semnificativ dezvoltarii formelor monotematice, vezi „Wanderer Fantasie". Dar, in general, inovatiile nu sint punctul sau forte. Mai degraba, Schubert adapteaza limbajul clasic la propriile sale scopuri. Sensibilitatea lui poetica il ajuta sa dea o noua dimensiune emotiva unor formule curente, ca alternanta major-minor, enarmoniei sau acordului de nona minor fara fundamentala cu cvinta alterata la baza care introduce noi tensiuni armonice intre tonica si tonalitatile indepartate. Ca atare, sustin muzicologii, liedul se metamorfozeaza intr-o forma artistica independenta, facilitindu-i lui Schubert adaptarea simfoniei, cvartetului si sonatei la noua poezie.

Claritatea si spontaneitatea muzicii lui Schubert s-au dovedit eficiente in atragerea in egala masura a novicelui si a expertului in muzica simfonica. In ceea ce priveste primul tip de consumator, Marea Simfonie in do major este cea importanta dintre cele pe care compozitorul le-a adresat publicului larg. Lirismul ei o face sa fie cea dintii expresie din literatura simfonica a doctrinei romantice bazate pe osmoza om - natura. Cu toate acestea, ca si „Neterminata" - compusa in 1822, dar interpretata abia in 1865 - si Marea Simfonie in do major a fost ignorata o vreme. In 1839, Mendelssohn o „reabiliteaza", dar isi face intrarea in repertoriul simfonic cu surle si trimbite abia in secolul XX.

Citeste mai mult despre Colectia SIMFONICA