Elita business si intelectualii publici nu par vizitati de gratia increderii reciproce. Sintem intr-un perpetuu „stadiu estetic": betia de cuvinte sau reveria de salon.

In fiecare dimineata, Romania se trezeste cu idei prea putine pe cap de locuitor. Pe linga deplina confuzie doctrinara din coridoarele Parlamentului, un alt semn al civismului nostru precar este absenta institutiilor capabile sa genereze dezbateri de anvergura internationala. Avem o tara plina de „analisti," dar foarte putine „think tanks" pentru acei intelectuali publici apti sa gindeasca raportul intre traditiile culturale ale Rasaritului si valorile civilizatiei occidentale. Aparam ideea „binelui comun" sau contestam „religia in scoli", fara sa stim prea bine: de ce?

Traditia englezeasca a cluburilor de dezbateri este inca firava, daca ii exceptam pe ginditorii libertarieni foarte activi la Bucuresti. Ne lipsesc confruntarile publice, in genul polemicilor ideologice dintre William Buckley jr. si Noam Chomsky (in anii ’60) sau al intilnirilor cordiale dintre Jürgen Habermas si fostul cardinal Ratzinger. Sintem departe de-a gazdui inclestari metafizice precum cele consumate recent intre biologul ateu Richard Dawkins si teologul evanghelic Alister McGrath. Cultura dialogului universitar ne prezinta o lume neatenta la concepte si saraca in imaginatie.

Institutia marilor conferinte - precum faimoasele „Gifford Lectures" din Scotia - intirzie si pentru ca generozitatea corporatista nu depaseste pragul declaratiilor de buna intentie sau limita simplei curiozitati intelectuale. In absenta unor trainice cutume, capitalismul romanesc rateaza caritatea inteligenta, iar caritatea se exileaza, adesea, intr-un trairism anticerebral. Elita business si intelectualii publici nu par vizitati de gratia increderii reciproce. Sintem intr-un perpetuu „stadiu estetic": betia de cuvinte sau reveria de salon. Cind investitia in cultura se produce, au intiietate poza, decorul, acolada. Triumfa mult mai rar conversatia despre valori, silogismul istoriei sau aporia calcinata a filosofiei.

Raminem astfel mereu in Balcani. Pe malul Dimbovitei se consuma divorturi vitriolante. Birfele literare tes plase de intrigi. Apar sfisieri barbare, in care gratia umorului si luxul comparatiilor pertinente ne ocolesc. Carturarii isi contesta competentele filologice, scriitorii isi disputa licentele poetice, in vreme ce politicienii peticesc sacul fara fund al demagogiei nationale.

Mihail Neamtu este cercetator in stiinte umaniste