Henry Miller, autorul „Tropicului Cancerului", pe care Colectia „Literatura" vi-l aduce in aceasta saptamina, s-a aflat intotdeauna pe muchie de cutit: fie adulat, fie cenzurat.

„Croitor, director de personal intr-o mare corporatie, fermier in California, ziarist, vagabond si calator. Timp de sase zile, a participat la curse de biciclete, a fost pianist si, in timpul liber, practica sfintenia. S-a mutat la Paris ca sa studieze viciile." Asa aparea Henry Miller intr-una dintre primele cronici ale romanului sau „Tropicul Cancerului": profilul sau nu corespundea tocmai normelor vremii in functie de care se elaborau judecatile de valoare despre scriitori.

Fiind catalogat drept obsedat sexual, superficial, acuzat ca acorda prea multe pagini obscenitatilor si subiectelor lipsite de demnitate, dar si personajelor grotesti, s-a confruntat nu numai cu reticentele presei americane, dar si cu rigorile legilor, publicarea „Tropicul Cancerului" in SUA fiind supusa cenzurii, dar si unui val de procese.

Cu toate acestea, de cind a inceput sa scrie, vocatie care, dupa cum marturiseste spre sfirsitul vietii, l-a „chinuit ca un foc", Miller s-a bucurat nu numai de superlative din partea unora dintre cele mai in voga figuri ale culturii din acel moment, dar si de adepti.

Daca totul a inceput la Paris, oras in care controversatul „Tropic" a fost primit cu mare entuziasm, dupa ce s-a intors in America, stabilindu-se la Big Sur, a devenit ceea ce astazi s-ar numi un „trendsetter". Si acest lucru se datoreaza nu numai faptului ca descoperise o zona marginala a literaturii, pe care a cultivat-o in toate romanele sale, ci si impactului pe care l-a avut asupra mentalitatii din acel moment.

„Cred ca locul lui Henry Miller va fi, pina la urma, printre acele exemple anormale de autoritati, cum ar fi Walt Whitman sau William Blake, nu doar prin operele sale, ci si printr-un corpus de idei care motiveaza si influenteaza un intreg sistem cultural", spune scriitorul Lawrence Durrell, unul dintre prietenii apropiati ai lui Miller. Dar sustinatorii lui Miller nu se numara numai printre oamenii de litere. John Lennon, de exemplu, i-a dedicat chiar un poem, „Despre cenzura si Henry Miller", in care povesteste cum „mergeam cu totii la Paris/ si toata lumea ii cumpara cartile lui Henry Miller/ pentru ca erau interzise/ dar toata lumea le vedea/ si nu era student care sa nu le aiba".

Dincolo de felul in care Miller a subminat locurile comune ale scriiturii si ale asa-numitei „libertati de expresie", chiar si biografia lui a fost folosita pentru a demonstra aceleasi teze. Filmul „Henry and June" din 1990, realizat de Philip Kaufman, al carui scenariu a pornit de la cartea „Incest", in care iubita lui Miller, Anaïs Nin, cartografiaza relatia lui Miller cu ea, dar si cu sotia lui, June, arunca o privire asupra unei vieti povestite deja in mii de pagini.

Citeste mai mult despre Colectia LITERATURA Un interviu consistent cu Henry Miller, pe www.cotidianul.ro/select