Sub aparenta de mister si de mare seriozitate, masoneria autohtona s-a transformat intr-o afacere romaneasca, cu toate datele falimentului moral aferente.

Pina nu demult, tot ce se intimpla mai rau in Romania era pus in circa „iudeo-masonilor". Exista banuiala vreunei conspiratii internationale antiromanesti? In spatele ei se afla, cu certitudine, masoneria. Se punea la cale vreo conspiratie autohtona pentru destabilizarea tarii? Era, fara indoiala, tot o urzeala iudeo-masonica.

Dupa Revolutie s-au scris kilometri de articole, toate cu un aer bine informat, despre actiunile secrete ale masoneriei care ar fi pus la cale dezmembrarea Romaniei sau macar inrobirea ei pe ici, pe colo intereselor straine. In contrapartida, au aparut elogii aduse zidarilor, unele venind chiar din rindurile lor. Masonii de ultima ora si disidentii care au intemeiat loji declarindu-le nule si neavenite pe celelalte sint si cei mai vorbareti. Daca stai de vorba insa cu vreun venerabil maestru (!?!) despre declaratiile si articolele lor, acesta o taie scurt: impostori, securisti, infiltrati! Tot tipic, autohton, cei mai multi dintre demolatorii si tencuitorii externi ai masoneriei vorbesc si scriu in necunostinta de cauza sau pornind de la carti de popularizare ori chiar de la fictiuni romanesti, citate cu gravitate drept surse de incredere. Cunosc pe cineva, prozator esuat, care in prezent pozeaza in expert al tuturor problemelor masonice din lume si din tara, desi pina pe la mijlocul anilor ’90 nu stia bine nici definitia din DEX a masoneriei. Un caz si mai si e cel al fostului ofiter MAI Olimpian Ungherea, care din autor de romane cu militieni a devenit unul dintre exegetii de serviciu ai secretei confrerii.

Alexandru Paleologu, unul dintre primii masoni autohtoni care au rupt legea tacerii sau, ma rog, a discretiei, vorbea cu un detasat umor despre ceea ce inseamna masoneria de la noi, fara a-i acorda prea mare importanta. Acelasi Paleologu deplingea faptul ca multi dintre informatorii sau securistii cu grad care i-au urmarit pe masoni in perioada lungii lor „adormiri" din comunism au sfirsit prin a deveni masoni ei insisi, dupa 1990. La ora asta exista la noi nu se mai stie cite organizatii care isi spun masonerii si ai caror mari maestri se lauda, fiecare in parte, ca lucreaza cu o eficienta discretie pentru binele Romaniei si ii birfesc cu voluptate pe ceilalti. Eugen Ovidiu Chirovici, Marele Maestru al Marii Loji Nationale a Romaniei, declara intr-un interviu dat ziarului nostru ca multe nu s-ar fi facut in Romania, inclusiv admiterea in NATO si in Uniunea Europeana, fara sprijinul masoneriei. Nobila realizare si greu de pus la indoiala, cita vreme masoneria isi urmareste scopurile cu o secreta modestie. Dar, pe de alta parte, cita incredere mai poti avea in onorabilitatea acestei loji cind insusi Prea Respectabilul Frate Chirovici a fost acuzat din interior ca ar fi risipit banii acestei fratii, achizitionind la un pret exagerat un imobil intr-un cartier de prostituate al Bucurestiului pentru a-l transforma in sediu central?

Cind mai izbucneste cite un scandal in aceasta lume divizata, cu aparenta de sereleuri care, la vedere, par ca isi urmaresc doar propriile interese, ni se reaminteste vorba din vechime a unui frate de rangul 33 ca adevaratii masoni, cei care fac si desfac, nu sint cunoscuti muritorilor de rind si nici chiar multora dintre frati. Cu alte cuvinte, in timp ce masonii vizibili se fac de doua parale si compromit imaginea lojilor pe care le conduc, fratii care activeaza in secret repara de zor ceea ce strica cei dintii. Atita doar ca o fac pe neobservate, incit s-ar putea ca nici ei si nici Marele Arhitect sa nu stie daca asa stau lucrurile.