Romania, la container

Dimineata isi pun hainele bune din ajutoare si merg la primarie, unde-s trimisi, ca la cersit, din usa-n usa. Apoi se intorc unde le-a fost acasa si cauta prin malul din curte. Nici ei nu stiu ce. Orice nimic recuperat ii bucura. E o farama din viata lor. Seara, cei care au primit containere merg si dorm in ele. Viata de sinistrat. Made in Romania.


Consiliul Local Tecuci, camera 28. Adica, Serviciul Urbanism, Compartimentul Autorizari Constructii. "Buna ziua. Am venit sa aducem pozele, «patru pozitii, cat mai elocvente», cu ce-a mai ramas din casa unei batrane de pe Strada Stelei." Omul de la birou ne priveste imaculat. Sta pe scaun, are parul grizonant, barba tunsa ingrijit si pantofi bej din piele intoarsa. Se uita blanc, un fel de "asa, si?". Dar nu zice nimic. "Vi se pare normal ca pentru autorizatia de demolare sa le cereti unor sinistrati sa-si pozeze singuri casele? Cu ce?" Din nou tacere. Nu una plina de vinovatie, ci una care se termina cu "urmatorul la rand". Abia cand ii spunem ca suntem de la Jurnalul National prinde grai. "A, pai, voi, jurnalistii, va pricepeti sa puneti oamenii in niste situatii!" Ma uit la pantofii lui de culoarea untului si mi-e jena ca-i las urme de noroi pe covor. "De ce le-ati cerut lor sa aduca pozele si nu le faceti dumneavoastra?" Din nou - liniste. Se aude numai un sinistrat, din biroul vecin, cum da explicatii pe-un ton ridicat. "Femeia care locuieste in casa din poze are 83 de ani. Si o galeata cu care-si cara malul din curte. Cu ce sa-si pozeze ea casa?" "Pai, incepe omul sa prinda grai, dupa cateva secunde de gandire, daca tot i-ati facut pozele, faceti-i si dosarul. Are act de proprietate?"


PRIMA POZITIE. Tecuci, la doua saptamani dupa potop. Pe Strada Stelei, malul e pana la glezne. Pe marginea lui, in capatul ulitei, coperta unui disc din vinil si cateva vederi vechi. "Destinatar - tov. Nafornita Costache. 25.09.978. Salutari din Bucuresti. Vreau sa tea anunt si eu mai multe lucruri. (a€¦) Misu a castigat o masina la pronoexpres." Vederea cu Hanul lui Manuc a supravietuit potopului. Casa Elenei Hodorogea e raschirata din toate incheieturile, ca o hartie facuta cocolos. Nu-l stie pe tovarasul Nafornita. Nu mai cunoaste pe nimeni zilele astea. In bucataria de vara i-au mai ramas in picioare doi pereti si jumatate din chirpici, un frigider Artic, murdar de namol pe-afara, cu trei oua stricate inauntru, pe care nu se indura sa le arunce. Si un televizor Orion, bun acum de pus closca in el. Batrana de 83 de ani are mainile namolite, zici ca-s facute din lut, si ochii rosii de plans fara lacrimi. De doua saptamani, cu cizme de imprumut in picioare, cara galeti cu mal din curte pana-n fata portii. O ajuta baiatul de 51 de ani, care zdrumica la cazma mocirla intarita. Barbatul i-a murit acum 36 de ani, si alta nadejde n-are, de niciunde. "N-a venit primarul decat pe pod, s-a uitat inspre noi s-a plecat", ofteaza batrana. De parca primarul, daca ar fi coborat douazeci de metri mai de vale, pe langa vederi, i-ar fi usurat galeata de mal cu care se opinteste.


"Ai mancat ceva azi, mamaie?" "Am mancat, ne-ajuta oamenii, ne dau de pomana. Azi ne-a adus o femeie un bors de cartofi, o rosie, o bucata de branzaa€¦" "Si diseara ce mananci?" "Da€™apai, mi-a ramas de la pranz." In tinda casei prabusite, batrana tine la adapost ce-a primit din ajutoare. Bidoanele de apa plata si-o plapuma verde, rupta intr-o parte. A capatat si-o mana de haine, care flutura pe sarma, la fereala de mizeria din curte. "Vin tiganii si fura, incepe ea sa se vaite. Aici am lemnele de iarna", zice si ne arata cateva bucati de bustean. I-e frica sa nu ramana fara ele, dar ea nu mai are nici soba, nici casa. Ciorchinii de struguri la care n-a ajuns apa atarna din bolta, curati, deasupra zidurilor prabusite. Cateva rosii inamolite au ramas inca in gradina dinspre strada. "Ce pensie ai, mamaie?" "Un milion de lei, maica, dupa 28 de ani de munca la colectiv, cu carte de munca. Daca o mai gasesc aici, sub daramaturia€¦ Toate actele mele sunt ocupate in prima camera. Ne-a prins fara veste apa, nimic n-am apucat sa iau." Sub ocupatia Tecucelului au pierit si cele zece gaini ale ei. Mai are un caine, care latra ca zaltatul in lant, pazind casa prabusita. S-un godac mic, pe care-l tine la sora ei, unde doarme. "Daa€™ sa nu scrieti de el, mama, ca ma pune astia sa platesca€¦"


"De ce nu dormi la containere, mamaie?" Da din cap si ofteaza. "N-am putere io sa ma duc si sa vin de-acolo. Ca aici am trait si aici vreau sa ma gaseasca moartea. Daca mi-ar da una singura, as zice bogdaproste. Si, la varsta mea, sa stau cu altcineva, poate dau peste vreo cucoana tanara, aceea are pretentii. Stiti ce vreau io? Sa vina sa darame casa asta si, pe pamantul meu, sa-mi fac un chiosc de lemne in care sa stau. Daa€™ nu se poate nici asta, imi trebe dosar. Un domn inalt, grasut, de la Consiliul Local, mi-a zis sa-i duc actua€™ de proprietate si patru poze de la casa. Cu ce sa fac io pozele, maica?"


A DOUA POZITIE. Vecina ei de mai sus n-are nevoie de poze. Apa i-a luat doar peretele de paianta al bucatariei de vara. Pe ceilalti i-a noroit si i-a muiat. In poarta, fata venita din Italia, sa ajute, spala aragazul de namol. Inauntru, muncitori tocmiti cu ziua dau jos stratul de tencuiala imbacsit de mal. Femeia ii zoreste. "Hai, hai, ca nu va dau 500.000, mancare si tigari ca sa stam la povesti!" Apoi, femeia de 78 de ani povesteste cum a venit nenorocirea. "Eram singura acasa. Pe la cinci si jumatate ies in curte, sa incui poarta. Si numaa€™ ce vad doi baieti alergand de sus. «Hai tanti cu noi, ca vine apa!» N-am vrut sa plec, ziceam «lasa, ca a mai venit, si s-a oprit la canalizare», daa€™ unul m-a luat de-o mana, altul m-a ridicat, s-au inceput sa fuga. In urma am vazut valul. N-am vazut apa crescand, am vazut-o venind dintr-odata, mare. Desprinsese un nuc, si pomul, intreg, venea in urma noastra. M-a luat tineretul pe sus, de-am ajuns vie pe pod." Dragomir Maria are un metru si jumatate. Cat de tare poate sa fie? "Mai bine ramaneam aici, sa ma ia apa, sa nu mai vad ce s-a ales de casa mea!" Mobila adusa de fata din Italia, cu incrustatii in lemn si cu tapiserie albastra, e noroita toata. Asteapta sa fie spalata. Prima curatata a fost baia, cu gresie si faianta de azur, cu bideu si tron la care poti trage apa. "Lasa, mamaie, bine c-ai scapat cu viata matale!" "Si? Daca muream, ce?
Atunci faceam de inmormantare, acuma facem de curatenie!", socoteste batrana.


POZITIA TREI. Mariea ("ce-or fi avut in cap cand mi-au pus si e-ul", se intreaba ea a scuza) a ramas cu "Pasii poetului". O carte despre Eminescu, neatinsa de Tecucel. De doua saptamani cauta prin mal "Elevul care nu invata". "E un tablou, nu mai dau de ela€¦" A gasit icoana Sfintei Fecioare plina de mal. Bajbaind cu varfurile degetelor pe sub carnea de lut a zidurilor, apuca si smulge din casa cate un colt de carte, o rama de tablou. Ii e frica sa intre, peretii se clatina ca o biserica din carti de joc peste care arunci un oftat. "Tot mi-a luat apa. Sa scrieti acolo: aragaz, masina de spalat, frigider, un porc de 60 de kilograme, gaini, gaste, un purcel." Cel mai rau ii pare insa dupa "Elevul care nu invata". Si dupa casa, ca la 75 de ani a ramas pe drumuri, fara nimicuta. Cantaragiu Mariea sta pe Str. Stelei la nr. 15. In acte. In realitate, sta la rulota. Adica intr-un container pus la dispozitie de milostivul Guvern al Romaniei. Si ei i-au cerut de la Consiliul Local patru poze cu casa. Si vecinului de mai sus, care-si spala covorul cu o coaja de sapun. "Mi-ai zis asa - sa duc la camera 28 patru pozitii cat mai elocvente. Noi de poze avem vreme?"


Mariea merge adusa de spate si are o vanataie mare pe bratul stang. Nu-si mai simte degetele de la apa rece cu care-si spala cate-o haina smulsa de sub casa. "Mi-au furat ieri balia (n.r. - albia de rufe). Si era buna, noua." "Mamaie, pe Tariceanu l-ai vazut?" "Cica a fost, dar pe pod n-a venit la noi aici, in noroaie." Mustele de aici sunt mari si lipicioase. Prin curti, oamenii inca mai gasesc animale moarte. "Iti facem noi pozele alea. Unde sa ti le aducem?" Fata i se lumineaza, de parca-ar fi gasit "Elevul". "La rulote stau, la camera 14. Parc-as sta la hotel", zice ea, si-i vine si sa rada, si sa planga.


A PATRA POZITIE. Cazarma dezafectata a Jandarmeriei din Tecuci. In capatul aleii strajuite de plopi e un camion cu numar de Bucuresti incarcat cu doua containere. Din cabina se aude un manelist haoalind despre "mirosul banilor". In fata cabinei se insira ordonat, ca intr-un lagar, 70 de cantainere numerotate. Mariea face pana aici "o ora de mers incet". Seara, cand ajungem, o gasim in rulota ei, tot aranjand sacosele. Vrea sa ne serveasca cu biscuiti, apoi se uita pe poze. "Daa€™ casa pare intreaga!", se sperie ea. Ochelarii ii sunt sub ziduri. "Mamaie, casa e rau de tot, si-n realitate, si-n poze." Abia sub lumina becului chior, femeia distinge liniile oblice ale peretilor si se linisteste.


Copii se alearga printre containere, ca-n tabara. Multi sunt desculti, unii tusesc, si mucii le-atarna din nas. Au parul naclait, ultima baie au facut-o inainte de inundatii. Cristian nu se amesteca printre ei. Sta pe pragul modulului, langa mama care matura pe-afara. Maine incepe si el scoala, e in clasa a II-a. Are un rucsac - de drumetie - primit de pomana si o uniforma de capatat. Spera sa primeasca rechizite de la doamna invatatoare, ca lui ii place cartea, anul trecut a luat premiul intai cu coronita. Anul astaa€¦ Pana duminica trecuta, parintii lui au dormit in gara, ca boschetarii, asteptand sa mai vina containere. El - la o ruda care si-a facut mila. Din nenorocirea care i-a distrus casa de pe Str. Focsa nr. 67, Cristian a reusit sa salveze doar ursuletul de plus cu care doarme de cand era mic. E mutilat, ca-n pozele de razboi, nu mai are nici ochi, nici gura. Dar lui Mihai Alberto Cristian - "europremiant", cum il lauda tatal lui, care zice ca baiatul e bun de tot la matematica - ursul de plus fara chip ii aminteste de acasa si de tot ce a fost inainte de inundatiia€¦


MODULUL 38. O femeie care-si creste singura cei cinci copii. Locuiau pe Str. Stelei la nr. 17. Cel mai mic are sase luni. "Ce-i dati sa manance?" "Ce pot sa-i dau? Noi primim numai conserve, cu aragaz n-avem voie sa gatim ceva. Ii dau sa suga si, daca am de unde, o banana, un iaurt." Vecinul ei de container are cu ce compara viata de aici. "Io va spun sincer: am fost la puscarie. 112 stateam in camera, dar erau conditii mult mai bune. Aveam o masa calda, aveam unde face un dusa€¦" Aici, apa calda nu e. Iar cei care vor sa se spele isi cara cu galeata, la lighean. "Ce-o sa fie cu noi? Ne lasa aicea?" Nimeni nu stie sa le raspunda.


In spatele Primariei Tecuci e cladirea de taxe si impozite. Ca sa-ti faci dosarul de demolare, trebuie sa ai cele patru poze. "Din toate unghiurile casei", explica un sinistrat care a izbandit sa-si fotografieze dezastrul. Apoi, sa obtii copie de pe actul casei. Apoi, cu 40.000 de lei - timbru fiscal, sa scoti "de la ghiseul 2 sau 3" dovada ca nu ai restante la plata impozitului. Ca esti bun contribuabil. Apoia€¦ "veniti dumneavoastra maine, ca atunci e gata". Apoi, Dumnezeu sa le dea gandul bun celor in nadejdea carora am lasat dosarul batranei Hodorogea Elena. Pentru demolare. De la primarie am plecat inspre casa femeii cu colonelul Viorel Zaharia, seful ISU Galati. Care i-a promis batranei ca-i aduce un container chiar in curte, sa stea in el. Batrana a zis bogdaproste. De mai multe ori. Plangea si multumea de parca in spatele ei casa isi revenise si se inaltase la loc.


Vor face iarna in modulele GuvernuluiEduard Finkelstain, primarul Tecuciului, nu stie deocamdata ce se va intampla cu sinistratii. Asteapta sa iasa hotararea de guvern, cea prin care oamenilor li se vor da bani pentru repararea caselor sau materiale de constructii. Si abia dupa ce va iesi HG, oamenii pot incepe sa spere. Pentru cei demolati, asteptarea poate dura si-un an, pana vor fi gata noile locuinte. Unde vor sta pana atunci? "Vor face iarna in module. Incercam sa le imbunatatim conditiile. Le vom da bonuri gratuite, sa se spele la baia comunala (n.r. - aflata la o distanta de-un kilometru de tabara). Saptamana aceasta va incepe sa se dea ajutoarele acelea de 3.000 RON. Consiliul Local a aprobat, de asemenea, o serie de facilitati: eliberarea gratuita a actelor de identitate si a documentatiei specifice pentru acte de urbanism." Vestea cea mai buna vine insa dinspre Consiliul Judetean Galati, care a promis ca va aloca 20 de miliarde de lei pentru ca Tecucelul sa fie deviat, iar albia lui sa ocoleasca orasul.


Cartela de sinistratJoi, 20 septembrie. La avizierul de la intrarea celor multi in Primaria Tecuci, la dreapta unui anunt cu botulismul, e pus un pomelnic de liste cu nume si strazi de sinistrati. Oamenii se cauta cu degetul pe geam, ca dupa admiterea la facultate. Cei care nu stiu sa citeasca ii roaga pe altii sa faca oficiile. Se gasesc si se bucura. Cateva secunde, dupa care intra in panica, nedumeriti. "Si acum, noi astia cu «afectiuni» (n.r. - adica, afectati de inundatii) ce facem?" Lista are o legenda, dar nu intra in detalii. Zice asa in titlu: "Situatia anchetelor sociale efectuate pentru acordarea ajutorului de urgenta in temeiul Legii 416 art. 28 alin (1)". Din ce an sa fie legea? O fi aia cu venitul minim garantat? Intrebarile nu-s ale oamenilor de afara, ci ale noastre si-ale purtatorului de cuvant al primariei, in fata unui calculator pe care dam search. O lamurim, e legea in baza careia a fost adoptata HG 1086 din 11.09.2007, prin care fiecare persoana afectata de inundatiile din Tecuci primeste 3.000 RON. In biroul de la parter, trei fete completeaza pe banda rulanta tidule lungi, pe care scrie mare "Cartela de sinistrat". "Hrana calda vor avea si ei? Au copii mici, care nu pot fi hraniti cu conserve!" "Va asigura cantina de ajutor social. Si vrem sa amenajam bucatarie intr-un modul, unde o sa gateasca cine vrea." Pe holurile primariei, plimbati de la camera 18 la 28 si de-acolo mai departe, cei ramasi pe drumuri plang si se roaga pentru un modul. Nu-s indeajuns. Ca sa fie luati in serios de functionari, oamenii s-au imbracat in ce-au gasit mai bun printre hainele de capatat. Dar oricat de lustruiti ar fi, tot umbla habaugi de la o usa sau alta si nu stiu sa intrebe, si nu pricep ce li se raspunde.


Tragedia in cifreInundatiile de la 5-6 septembrie au afectat 27 de localitati din judetul Galati. Distrugerile cele mai mari au fost in Tecuci, unde trei femei au murit inecate, iar 1.500 de persoane au fost declarate sinistrate. 304 case sunt la pamant, 211 sunt afectate 75%, 236 - 50%, iar 801 - 25%. In urma apelor Tecucelului au ramas 30 de tone de animale moarte. Fiecare persoana sinistrata a primit, ca ajutor de urgenta de la Guvern: 20 l de apa minerala, 4 kg de zahar, 6 l de ulei, opt conserve de carne de porc, patru cutii de pate de ficat, patru bucati de sapun. Celor care nu mai pot locui in case lor li s-au repartizat containere. 70 au fost amplasate in tabara de la fosta Jandarmerie, iar alte 63 in curtile oamenilor. Pana acum, in sprijinul sinistratilor din Tecuci au venit Primaria Bucuresti, cu 5 miliarde de lei, Primaria Sectorului 3 - 1 miliard de lei, Primaria Bistrita-Nasaud - 1 miliard de lei, o firma care a donat in contul deschis si popularizat de primarie 80 de milioane de lei, Primaria Iasi - 32 de milioane. Primaria Sectorului 2 a trimis 22 de camioane cu materiale de constructii, iar o firma din Oradea - patru module utilate.

---

Despre autor: