Dupa preluarea lor de catre Securitate, „Demostene“, „Zizi“ I, „Zizi II“, „Kalinderu“, „Marelca“, „Aristarh“ si multi altii si-au continuat activitatea de informatori, in functie de imprejurari: unii in libertate precara, altii in puscarii. Chiar si la iesirea lor din inchisori, au fost captusiti cu angajamente noi, pe care nu le puteau ignora fara a fi supusi la represalii severe. In paralel, Securitatea a recrutat un numar impresionant de fosti taranisti, obiectul de activitate al acestora reprezentandu-l supravegherea informativa a celor care au avut legaturi cu PNT, dar nu numai. Una din concluziile rezultate din informarile ajunse la Securitate in primul an de existenta al acesteia s-a impus in perioada 3-10 decembrie 1948: „Partidele din opozitie, in aceasta perioada de timp, nu au dus nici o activitate sau manifestare fatisa, cu scopul de a crea greutati actualului regim.