E miercuri, e carte! Iata, am revenit, conform promisiunilor, cu o noua serie din colectia de literatura de la Cotidianul. Ne bucura numeroasele semnale venit de la cititori, unele dintre ele incarcate cu un soi de spaima ca s-ar putea sa ne fi razgindit, sa ne fi schimbat strategiile. Aproape zilnic, pe strada, in locuri publice sau in intilniri private am fost intrebat daca vom continua si, tot aproape zilnic, am auzit multumirile celor care au redevenit „colectionari" de carti!

La inceputul vacantei, va lasasem, cu Susan Sontag, In America. Acum vom schimba locul si decorul. Astazi va vom oferi o calatorie literara in Nordul european, alaturi de norvegianul Knut Hamsun, nume de prima marime in literatura secolului trecut. Dar si un caz ciudat de biografie care a subminat receptarea operei. Pasiunile naziste ale autorului, rasplatit cu Nobelul in 1920, au asezat, intr-o vreme, un obstacol in fata dreptei citiri a prozei sale. Fanatismul sau a subminat ani buni literatura. Viata a batut cartea. La peste o jumatate de secol de la moartea lui Hamsun, cind uitarea poate estompa ratacirile vietii, luat la citit fara prejudecati, lucrurile se schimba, parca: Literatura bate viata. In mod sigur avem, in Knut Hamsun unul din parintii romanului modern, un autor care a luminat, cu scrisul lui stralucit, strafunduri nebanuite ale sufletului omenesc. Nu, nu e un cliseu. Foamea , romanul de astazi, sustine aceasta afirmatie. Autobiograf si fals autobiograf, Hamsun surprinde degradarea fizica si spirituala a unui scriitor lovit de saracie si de foame. Forta scriiturii, acuitatea observatiei, stiinta gradarii (in degradare!) fac din cartea de astazi o capodopera.

Poftiti Foamea. Sa o cititi cu pofta!